ÎCCJ vrea „încetarea atacului politic asupra Justiţiei”

Conflictul dintre sistemul judiciar și cel politic este tot mai prezent în spațiul public, președintele Nicușor Dan remarcând, de altfel,  că procurorii și judecătorii au ajuns „vinovați de serviciu”.

De altfel, Nicușor Dan a afirmat că pensiile magistraților au devenit subiect de „campanie politică”.

Conflictul dintre sistemul judiciar și cel politic a degenerat, au apărut poziții critice în presă. Mai mulți magistrați și-au depus cereri de pensionare anticipată, de teama unor modificări. Se discută despre riscul unui deficit de personal în sistemul judiciar.

Tensiunile au apărut după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituționale unele prevederi ale legii, în condițiile lipsei avizului CSM, dar și a aunui angajamentul comun al instituțiilor fundamentale ale statului român pentru protejarea statului de drept și asigurarea stabilității.

  Ce conține Acordul pentru Justiție și Stabilitate Instituțională

1. Respectarea Justiției în statul de drept

Toate puterile statului se angajează să respecte independența și rolul constituțional al Justiției, ca fundament al democrației și garanție a drepturilor cetățenilor. Respectarea hotărârilor instanțelor judecătorești, a deciziilor Curții Constituționale și a recomandărilor Comisiei Europene reprezintă expresia angajamentului României față de valorile statului de drept și de apartenența sa la Uniunea Europeană.

Nicio măsură administrativă, fiscală sau politică nu va putea fi adoptată în contradicție cu principiile independenței Justiției și ale echilibrului constituțional al puterilor în stat.

2. Încetarea atacului politic asupra Justiției

Reprezentanți ai autorităților publice să își asume angajamentul comun de a asigura un climat de respect, echilibru și neutralitate politică în raport cu sistemul judiciar. Justiția nu poate fi subiect de campanie, țintă de atac politic sau instrument de deturnare a responsabilităților altor puteri ale statului.

Un exemplu relevant îl constituie situația prescripției răspunderii penale, generată de Deciziile Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțională sintagma „oricărui act de procedură în cauză” din art. 155 alin. (1) Cod penal.
După publicarea deciziei, articolul a devenit inaplicabil, iar instanțele nu mai puteau prelungi termenul de prescripție în lipsa unei intervenții legislative. Conform art. 147 alin. (1) din Constituție, Parlamentul și, în subsidiar, Guvernul aveau obligația de a pune codul penal în acord cu decizia CCR. Această obligație nu a fost îndeplinită, ceea ce a generat un vid normativ și efecte grave în cauzele penale.

În locul unei asumări responsabile, s-a manifestat o atitudine de delegare a responsabilității către sistemul judiciar, însoțită de atacuri publice la adresa magistraților.

Judecătorii și procurorii nu pot crea legea, ci doar o aplică. A cere Justiției să repare prin interpretare omisiunile altor puteri înseamnă a-i cere să încalce Constituția.

Orice formă de atac politic, discurs denigrator sau presiune publică la adresa instanțelor ori a magistraților este incompatibilă cu principiile statului de drept. Justiția trebuie respectată, protejată și sprijinită în exercitarea rolului său constituțional, nu transformată într-un instrument al confruntării politice.

3. Comunicare publică responsabilă

Toate autoritățile statului își asumă un cod de conduită publică privind comunicarea pe teme de justiție, bazat pe adevăr, echilibru și respect instituțional, pentru a preveni denaturarea informațiilor, presiunile și politizarea actului de justiție. Acest cod va consacra principiile respectului reciproc, transparenței, echilibrului și protejării independenței magistraților, asigurând un climat de încredere între instituțiile statului și cetățeni.

Atacurile politice, denigrările sau distorsionarea faptelor juridice sunt incompatibile cu principiile statului de drept.

4. Protejarea sistemului judiciar ca fundament al statului de drept și garantarea statutului magistraților

Justiția trebuie recunoscută ca infrastructură de stabilitate instituțională, fără de care nu există economie funcțională, investiții, nici credibilitate europeană. Se garantează un cadru legislativ stabil, previzibil și echitabil pentru statutul magistraților, care să asigure independența judecătorilor și protecția acestora împotriva oricărei forme de presiune sau ingerință.

Acordul pentru Justiție este, în fapt, un pact pentru România — pentru echilibru, legalitate și încredere.

5. Cooperare instituțională loială

Se instituie principiul consultării reale și prealabile între Guvern, Parlament și CSM pentru orice inițiativă legislativă care afectează organizarea și funcționarea sistemului judiciar.

Reforma nu se face împotriva justiției, ci împreună cu justiția. 

6. Responsabilitate și colaborare loială pentru îndeplinirea angajamentelor din PNRR

Semnalăm nevoia de deplină responsabilitate care să asigure cooperarea loială și eficientă între toate instituțiile statului, în vederea finalizării cu succes a angajamentelor României din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), astfel încât fondurile europene să nu fie periclitate din cauza conflictelor politice sau a instabilității instituționale.

Sistemul judiciar reafirmă că responsabilitatea, echilibrul și cooperarea loială între instituțiile statului sunt cheia depășirii momentului de criză. Sistemul judiciar își asumă partea sa de reformă și propune un parteneriat real cu Guvernul, Parlamentul și Președinția pentru consolidarea statului de drept și menținerea credibilității României în Uniunea Europeană.

6.A. Depășirea neîntârziată a situației actuale de criză

Înalta Curte subliniază urgența restabilirii echilibrului instituțional și bugetar până la data de 28 noiembrie 2025, prin:

– clarificarea publică, printr-o poziție comună, în sensul că jalonul 215 privind pensiile magistraților a fost îndeplinit și nu afectează eligibilitatea fondurilor europene;

– adoptarea unei soluții legislative unitare privind regimul de pensionare, în deplină conformitate cu deciziile Curții Constituționale și standardele dreptului european;

– asigurarea stabilității instituționale și a predictibilității financiare pentru a evita pierderea fondurilor PNRR și afectarea încrederii partenerilor europeni.

Justiția își face datoria; solicităm aceeași responsabilitate din partea celorlalte puteri ale statului.

6.B. Proporție rezonabilă între salariu și pensia de serviciu. Plan de etapizare echitabil

Înalta Curte propune instituirea unui principiu de echitate între veniturile din activitate și pensiile de serviciu, care să garanteze o proporție rezonabilă și predictibilă între salariul în plată și cuantumul pensiei. Această măsură urmărește:

– menținerea echilibrului financiar și a coerenței statutului profesional;

– eliminarea discrepanțelor între generațiile de magistrați;

– protejarea principiului stabilității drepturilor câștigate, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale și cu standardele europene.

De asemenea, Înalta Curte solicită elaborarea unui plan realist de etapizare a aplicării oricăror modificări legislative privind pensiile și veniturile magistraților, astfel încât tranziția să se facă gradual, echitabil și fără pierderi bruște de venit, protejând toți magistrații aflați în funcție — de la instanțele de prim grad până la Înalta Curte și parchetele corespunzătoare. Se impune asigurarea protecției statutului profesional și material pentru toți colegii din sistemul judiciar, în mod egal și corespunzător, indiferent de nivelul instanței sau al parchetului.

Unitatea statutului magistratului este condiția fundamentală a independenței sistemului de justiție.

6.C. Măsuri de fidelizare și stabilitate pentru magistrații aflați în activitate

Magistrații care rămân în activitate susțin stabilitatea sistemului și duc un volum disproporționat de muncă. Recunoașterea și recompensarea echitabilă a efortului lor reprezintă o datorie instituțională, nu un privilegiu. Prin urmare, este necesar:

– recunoașterea oficială și publică a faptului că, în prezent, magistrații aflați în activitate preiau un volum de muncă disproporționat, determinat de numărul ridicat de posturi vacante și neocupate la nivelul instanțelor și parchetelor precum şi a faptului că această realitate afectează ritmul și calitatea actului de justiție și conduce la o uzură profesională semnificativă.

– acordarea unei cote compensatorii din economiile salariale generate de neocuparea posturilor vacante, direcționate transparent către magistrații care asigură efectiv funcționarea instanțelor și parchetelor.