„Conform PROVERBULUI cri-cri-cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii…” grăia, acum zece zile, Traian Igaş, ministrul Administraţiei şi Internelor, care precizează în CV-ul său oficial că are studii superioare, fiind licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, adică al unei instituţii de învăţământ superior cu profil umanist. Prin aceste vorbe el voia să-i dea o lecţie primarului din Brad, cel care, cu o săptămână înainte, făcuse greva foamei întrucât locuitorii acestui oraş minier din Transilvania nu aveau cu ce se încălzi, dat fiind că guvernul Boc oferă fonduri pe ochi dulci, adică numai localităţilor „portocalii”. Cum, în cazul respectiv, primarul este de la alt partid, locuitorii trebuiau pedepsiţi exemplar şi chiar îndemnaţi să aleagă la anul unul mai „gospodar”. În viziunea foarte specială a lui Igaş, un om foarte cult în cap, ei nu trebuiau să ajungă la ceea ce el ştie din acest proverb cum îl ştie doar el: „Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii”, pe care l-o fi găsit doar el în cele 10 volume de „Proverbe ale românilor” alcătuite de Iuliu A. Zanne în urmă cu peste un veac.
Aşadar, acest licenţiat în Ştiinţe Juridice ar trebui să ştie ce spune când se apucă să dea declaraţii publice, care, concomitent, se vor şi lecţii despre felul cum trebuie – şi poate – să fie bun gospodar edilul unei localităţi. N-aş fi insistat asupra episodului dacă nu aş fi constatat că avem de-a face cu un om care nu are nici măcar proprietatea cuvintelor, fapt cu atât mai grav şi mai şocant cu cât, aşa cum ziceam, el este absolvent cu diplomă al unei facultăţi umaniste. Ca să nu se creadă că bat apa în piuă, nu mai amintesc că el vorbea cândva despre „branconaj” şi reproduc o parte dintr-o declaraţie dată de el pe 27 iulie a.c. unui cotidian central portocaliu: „AM PRIMIT PRESIUNI (subl.ns.) şi din partea unor oameni din opoziţie”. Să-i explicăm, pe îndelete, că presiunile „se exercită”, „se fac” sau „se pun” asupra cuiva, care, nicidecum, „nu le primeşte”, cum spune Traian Igaş într-o Limbă Română pe care doar el o ştie şi o vorbeşte? Cât priveşte un om cu studii superioare juridice, parcă am avea alte pretenţii de la lexicul lui: „Sunt diverşi politicieni care merg ZILNIC la diverse posturi de televiziune şi critică ZILNIC (subl.ns.) MAI, sistemul şi pe mine”.
Cineva îmi semnalează că trebuie să fiu indulgent întrucât, după cum se pare, omul şi-a dat bacalaureatul pe la 24 de ani – adică atunci când foarte mulţi absolvenţi chiar de la Drept erau înscrişi deja la doctorate -, dar nu pot lua în seamă sugestia întrucât e vorba de o persoană care conduce (cum o face, asta e altă poveste) un minister-cheie din Guvernul României. E drept, el are un bun companion în persoana altui gafeur de proporţii, pe cel care „îndrumă” Învăţământul românesc! Revenind la Traian Igaş – reamintesc că este deţinătorul portofoliului Administaţiei şi Internelor, minister angajat trup şi suflet în asigurarea impecabilă a condiţilor aderării României la Spaţiul Schengen -, acesta se joacă de-a declaraţiile oficiale lipsite de orice temei real, ceea ce face automat ca unele state occidentale să nu ia în seamă ţara noastră, cu implicaţiile nefaste de rigoare: „Eu cred că DATA POTRIVITĂ pentru aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen este în cursul lunii octombrie”. Este declaraţia făcută de Igaş marţi, 14 iunie a.c., în timpul unei vizite la Sofia – Bulgaria. Las, din nou, de-o parte formularea şi mă întreb, aşa, „moromeţian” (să-i explice cineva ce înseamnă acest lucru): „Pe ce te bazai, mon cher, când spuneai aşa ceva”? Pe faptul că numărul 2 din ministerul Administraţiei şi Internelor, Laurenţiu Mironescu, pe care, după cum se spune, el însuşi şi-l alesese ca secretar general al ministerului, tocmai fusese arestat, fiind suspectat de crimă organizată în afacerea containerelor din Vama Constanţa? Păi, dacă s-ar fi petrecut aşa ceva în orice minister din UE, nu doar într-unul esenţial pentru statul de drept, ar fi zburat automat titularul portofoliului şi toţi cei din jurul lui. La noi e posibil întrucât ministrul Traian Igaş este licenţiat în Drept, nu şi în aplicarea principiilor statului de drept, ceea ce este altceva.
Numele Traian Igaş, odată pronunţat sau scris, înseamnă deja un uriaş deficit de imagine şi credibilitate pentru Guvernul României şi nu mai miră că, încă din primăvară, când sufla vântul unei remanieri ministeriale, unii colegi opinau că, el, ca ministru, este „un dezastru”. Un altul, după ce a amintit că, la depunerea jurământului, Igaş a uitat să dea mâna şi cu premierul Boc, ceea ce l-a făcut pe Băsescu să-i spună mai în glumă, mai în serios: „Deja, ţi-ai uitat şeful!”, a scris, pe 6 iunie, această frază memorabilă: „Greu de înţeles cum un absolvent de drept şi un masterand în ştiinţe economice NU ESTE ÎN STARE SĂ VORBEASCĂ CORECT ROMÂNEŞTE NICI PE JUMĂTATEA UNUI ABSOLVENT MEDIOCRU DE LICEU”. Cu toate astea, individul se vede un mic Napoleon al României şi ajunge până acolo încât cere subalternilor din Arad să-i dea onorul cu 24 de ore înaintea Zilei Naţionale, întâmplare absolut incredibilă pentru România postdecembristă!
Igaş e un ministru cult în cap, care ar trebui să afle măcar acum, prin mijloacele specifice ale SRI, DGIPI sau altui serviciu secret, că PROVERBUL pe care-l cita ca să-l pună la zid pe primarul din Brad reprezintă unele dintre VERSURILE celebrei poezii pentru copiii de grădiniţă, „BALADA UNUI GREIER MIC”, de George Topârceanu. Pe urmă, ca să reţină măcar la vârsta asta despre ce e vorba, ar trebui să-şi cumpere zece caiete de dictando, în care să transcrie urgent de o sută de ori această poezie, că, la minister, tot e cum e! Adică un dezastru.
P.S. Aşa cum am prevăzut în editorialul „Ponta şi micul Titulescu”, strategii de doi bani ai PSD ghidaţi de Şova et comp. au pierdut preşedinţia Senatului. Nu le mai rămâne decât să se ducă sâmbăta să cerşească la Biserica Sfânta Vineri, că în politică nu mai au ce căuta.
