Ilie Bolojan, în dificultate

Din nou PSD-ul s-a pus cu „orchestra” și cu toate tunurile pe Ilie Bolojan. Grimaseurul de Sorin Grindeanu iese zilnic  și o întoarce ca la Ploiești. Se căinează politicește și spune că ar fi trebuit să fie mai atenți la primul pachet de legi în care au fost incluse  măsuri nepotrivite. Apoi, în pachetul doi, la legea privind Justiția, vrea altceva și propune un „grup de lucru” care să „vomeze” o lege nouă în cîteva săptămîni, adică s-o scalde, ca nu cumva să se supere cei care fac dosare și dau  sentințe. Și, culmea viselor din scăfîrliile lui Tudose, Firea și Cîciu, ar vrea în pachetul trei să fie incluse măsuri de relansare economică, adică oarece măsuri mai liberale, dătătoare de speranță, ei fiind experți în tocat bani, în care văd și singurul fel de a-i produce.

Sunt zile în care totul se prăvale contra unui Ilie Bolojan rămas destul de singur în fața sindicatelor, a pensionarilor, a oamenilor loviți de scumpiri și a presei mult prea îndatorată guvernării PSD din mandatul lui Marcel Ciolacu.

Din păcate, Ilie Bolojan arată și este din ce în ce mai singur și în guvern, și în partidul său, scuturat de personalități și experți, semănînd mai degrabă cu un grup de foști tineri afaceriști infiltrați în politică pentru a-și mări averile. Hubert Thuma, liberalul de ocazie cîndva penal, și partenerul său de fier în județul Ilfov, nimeni altul decît Florentin Pandele, vor un om mai convenabil la conducerea PNL. Vechea  echipă cu  Lucian Bode și trompetistul Rareș Bogdan stă departe, Ludovic Orban s-a metamorfozat în „liberal” de  Cotroceni, Adrian Veștea  este departe, iar Cîțu Vasilică, fără Alina Gorghiu și Lucian Isar, este nul și agățat în dosarele din  pandemie. Numai  CC, adică Ciprian Ciucu, ce mai dă din coate, dar numele lui rezistă doar prin Sectorul 6. De cum iese din capitala României, din numele lui Ciucu nu mai rămîne nici măcar un fluierat de tren.

Cu cine să reducă deficitul Ilie Boloajn cînd nici Nicușor Dan nu știe cum și cînd se poate face ceva, cînd  pachetele de reformă nu sunt decît niște liste de  tăieri, reduceri, ciuntiri și desființări. Cu cine să pună la cale un plan de mers mai departe, o strategie economică, o reformă în adevăratul sens al cuvîntului? Cine să-l ajute cu o viziune? Cu cine să schimbe mecanismele gestiunii publice, făcute  strîmb și fals în trei decenii și jumătate? Cu Theodor Stolojan, scos mereu de la naftalină ca să mai spună cîte ceva în numele partidului? Cu Raluca  Turcan? PNL-ul se agață de  o reformă la vîrful nasului pe care nu o poate face, care se limitează la  tăieri și reduceri și care seamănă cu zbaterea unui înotător obosit, disperat de depărtarea țărmului.

Toată graba tăierilor și a reducerilor l-a transformat pe Ilie Bolojan într-un fel de inamic public numărul unu, de parcă el ar fi produs gaura uriașă din buget, el ar fi întors  țara cu fundul în sus și tot el ar duce banii la Oradea și prin Bihor. Toți par să fi uitat de aventurile bugetare din vremea lui Ludovic Orban și  Vasilică Cîțu și de aiurelile lui Marcel Ciolacu, cu marile sale proiecte de împrăștiat banii pe la primării.

Cînd au văzut că PSD-ul nu mai trage la căruța guvernării, că reforma nu-i reformă, că merge și fără, pe toți i-a apucat curajul și protestul. Nicușor Dan așteaptă momentul în care să pună cumva mîna pe Justiție și pe urmă să aplice tot ce a văzut la Traian Băsescu, la Florian Coldea și la Codruța Kovesi.

A rămas doar Ilie  Bolojan, și vinovat, și paratrăsnet social, și salvator al deficitului bugetar, și vinovat de serviciu.

Duminică seara, l-am urmărit la o televiziune pe Ilie Bolojan străduindu-se să pareze tot felul de acuzații și să convingă de corectitudinea măsurilor necesare. Încruntat, categoric, cu un discurs sec, deloc mobilizator, ca un comandant rămas fără armată, dar care nu renunță la războiul lui chiar dacă nu prea mai are trupe, ținînd de planul său de luptă ca un pilot care strînge de manșa unui avion rămas fără aripi.

După cum merg lucrurile, pe mine mă sperie primele vînturi ale începutului de iarnă!