Comisia Juncker va funcționa până în noiembrie 2019, mult după alegerile europene din luna mai, însă majoritatea comisarilor își fac alte planuri, scrie publicația Politico.eu. Jurnaliștii de la Politico nu sunt încă în măsură să scrie dacă actualii comisari vor urma calea predecesorilor lor din Comisia Barroso, dintre care o treime au intrat în lumea lobby-ului corporatist la nici un an dupa încheierea mandatului. Șeful lor, Jose Manuel Barroso, a trecut în barca băncii Goldman Sachs, comisarul pentru Justiție Viviane Reding, cea care dădea lecții de anticorupție și anti-conflict de interse României, a început să lucreze pentru Agfa-Gevaert, fostul comisar pentru agenda digitală s-a ”transferat” la banca Merrill Lynch, iar fostul comisar pentru Comerț și-a găsit un loc în consiliul director al unei mari companii belgiene de telecomunicații.
Ce se întâmplă cu actuala Comisie Europeană condusă de Jean-Claude Juncker? Cel mai liniștit pare să fie șeful de cabinet al președintelui Juncker, germanul Martin Selmayr, nepotul reformatorului postbelic al serviciului de informații militar al RFG. Selmayr s-a autonumit, în 2018, în funcția de secretar general al Comisiei, în urma a ceea ce Parlamentul European a numit „lovitură de palat”. Însă degeaba a protestat singura instituție democratică din UE împotriva mașinațiunilor germanului – acesta a rămas neatins într-un post de maximă importanță. Să ne amintim de influența mare a fostului secretar general al Comisiei, Catherine Day, o curea de legătură între Monica Macovei și conducerea Comisiei Barroso.
Comisarii Corina Crețu, Valdis Dombrovskis (Letonia), Andrus Ansip (Estonia) au anunțat că vor cadida pentru un loc călduț de deputat european într-un legislativ UE lipsit tocmai de inițiativă legislativă, potrivit tratatelor! Președintele Juncker a încercat să le ușureze ultimele luni de mandat și a modificat codul de conduită al Comisiei astfel încât, la fel ca și în statele membre UE, comisarii în funcție să-și poata exercita mandatul în paralel cu participarea la campania electorală, în cazul în care candidează pentru demnități UE.
Cazul comisarului slovac pentru Energie Maros Sefkovic este diferit. El ete în concediu fără plată pentru că a ales să candideze la președinția Slovaciei. Sefkovic poate fi asul din mâneca social-democraților slovaci conduși de Robert Fico, fostul premier care a ales demisia în urma unul val de proteste după asasinarea unui jurnalist, într-un mod asemănător crizei ”Colectiv” din România. Populistul Fico îl susține pe comisarul și diplomatul Sefkovic la prezidențialele din mai, într-o încercare de a schimba fața partidului. Un alt comisar baltic, lituanianul Vytenis Andriukaitis, a fost curtat pentru a candida la președinția țării sale, însă șansele redus de victorie îl facă încă să se codească.
La fel de sus țintește olandezul Franciscus Cornelis Gerardus Maria Timmermans mâna dreaptă a lui Juncker, prim-vicepreședinte al actualei Comisii. Timmermans urmărește să fie propus de Partidul Socialist European pentru președinția viitoarei Comisii. Asta în virtutea faptului că face parte din Partidul Laburist din Olanda, care este însă un partid de stânga doar cu numele, câtă vreme din rândurile sale a făcut parte fostul șef neoliberal al Zonei Euro, Jeroen Dijsselbloem, inginerul agronom care i-a prezidat pe miniștrii de Finanțe ai zonei euro. Laburiștii olandezi au plătit scump deriva lor, pierzând peste 80% din mandatele parlamentare la ultimele alegeri. Performanțele reduse ale socialiștilor europeni reduc și șansele lui Timmermans de a ajunge la șefia Comisiei. Este motivul pentru care, realist, Timmermans țintește mai degrabă funcția de Înalt Reprezentant al UE, în locul Federicăi Mogherini.
Ce se întâmplă cu italianca cu o ascensiune amețitoare la vârful diplomației UE. Cu o carieră politică începută în rândurile Partidului Comunist Italian, în anii 1990, Mogherini a devenit ministru de Externe în 2014 și, după câteva luni, a ajuns să conducă diplomația UE, în condițiile în care avea o experiență extrem de limitată. Șansele sale de a rămâne în viitoarea Comisie sunt nule,
căci puterea s-a schimbat la Roma, iar guvernul populist nu o vede cu ochi buni. De aceea, scrie Politico, Mogherini adulmecă acum un loc de conducere într-un think-tank bruxellez. Apoi, chiar ea a declarat că intenționează să învețe limba arabă, pentru a-și aprofunda studiile începute în Italia.
Din aceeași cauza a schimbărilor guvernamentale, Luxemburgul, Spania și Portugalia (în ultimele doua cazuri, la putere au venit guverne de centru-stânga și de stânga) își vor trimite noi figuri în noua Comisie Europeană. Politico scrie că Bulgaria și Cehia urmăresc să-i mențină actualii comisari și în viitorul executiv al UE. Este vorba despre Mariya Gabriel și Vera Jourova (acum comisar pentru Justiție). La fel urmăresc și actualul comisar irlandez Phil Hogan (Agricultură) și daneza Margrethe Vestager (Concurență). Aceasta din urmă și-a câștigat simpatii și antipatii puternice în urma luptei inițiate împotriva giganților americani Microsoft, Apple sau Google, dar și împotriva fuziunii unor mari companii europene precum Alstom și Siemens. Vestager își dorește să continue la Bruxelles tot într-un portofoliu economic al noii Comisii.
Comisarul francez Pierre Moscovici urmărește să se întoarcă în Franța pentru un post la Curtea de Conturi, lucru posibil doar dacă actualul președintele al instituției va primi un loc la Curtea Constituțională.
Sunt și comisari care au semnalat că nu mai doresc să continue. Comisarul finlandez Jyrki Katainen se va întoarce în țară, unde soția sa are șanse mari să câștige un mandat de deputat. Comisarul spaniol Miguel Arias Canete a spus că-și dorește să petreacă cât mai mult tip cu nepoții. Iar președintele Juncker a anunțat că tocmai a adoptat împreună cu soția sa un câine, Caruso, care are nevoie de multa companie. În următorii trei ani după retragerea de la Comisie, foștii președinți au dreptul să solicite 60% din fostul salariu, ceea ce ar însemna circa 15.000 de euro pe lună. Este o măsură menită să reducp posibilitatea atragerii acestor birocrați în mediul lobby-ului corporatist, măsură care nu a funcționat însă în cazul fostului președinte Barroso.
Nu pleacâ ușor câinele de la macelărie!