Influența Rusiei este ”noua normalitate”

Tabăra pro-UE din Marea Britanie, alături de tabăra anti-Trump din SUA și marea majoritate a analiștilor și publicațiilor est-europene au parte de o noua confirmare a avertismentelor privind amenințarea Rusiei. Este vorba despre raportul comisiei pentru serviciile secrete din Camera Comunelor privind imixtiunea rusă în referendumul pentru Brexit din iunie 2016, publicat în urmă cu două zile.

Documentul era finalizat de circa șase luni, însă publicarea sa în decembrie, înaintea alegerilor generale din Marea Britanie, ar fi putut afecta pozitia Partidului Conservator și a premierului Boris Johnson. Motivul oficial al întârzierii publicării a fost amânarea repetata a formării noii comisii parlamentare care să aprobe publicarea.

”Londongrad”- mașina de spalat bani a rușilor

Raportul are o secțiune generoasă despre implicarea Rusiei în campania pentru referendumul UE și nu exclude ca această interferență rusă ar fi putut influența și rezultatul referendumului. Raportul arată că există o legătură între acțiunile Rusiei și crima organizată din Marea Britanie, că la Londra se spală sume mari de bani negri din Rusia și că asta face ca unii oligarhi ruși să poată influența guvernul britanic. ”Londra a fost un mediu ideal pentru banii iliciți din Rusia, cu implicarea marilor instituții. Acest nivel de integrare – în special în „Londongrad” – înseamnă că măsurile luate acum de guvern nu sunt măsuri pentru prevenirea influenței ruse, ci mai degraba măsuri pentru limitarea daunelor”, se arată în raport.

Marea Britanie a oferit ”mecanismul ideal prin care banii iliciți au putut fi reciclați prin ceea ce a fost numit ”mașina de spălat” londoneză. Banii au fost investiți pentru extinderea patronajului și a influenței asupra unei mari părți din sfera sistemului britanic – firme de PR, fundații caritabile, interese politice, instituții academice și culturale, unde toți beneficiarii banilor din Rusia au contribuit la ”reputația” procesului de spălare a acestor bani. Pe scurt, influența rusă în Marea Britanie este ”noua normalitate” și sunt mulți ruși apropiați de Putin care sunt bine integrați în afacerile din Marea Britanie și pe scena socială și sunt acceptați datorită averilor lor”, arată raportul.

Cum s-a ajuns la o asemenea influență rusă în Marea Britanie, în condițiile în care guvernele britanice au fost exterm de critice la adresa Rusiei? S-a ajuns aici pentru că serviciile secrete britanice au acționat tardiv și pentru că au avut parte de o foarte proastă coordonare. Raportul arată că prima încercare rusă din perioada post-sovietică de a influența un proces democratic în Vest a fost referendumul pentru independența Scoției, din 2014. În cei doi ani care au urmat, serviciile puteau să limiteze un nou asemenea amestec.

Haos în coordonarea serviciilor

”Problema apărării proceselor democratice în Marea Britanie este pasată ca un cartof fierbinte și nicio organizație nu-și asumă rolul principal”, arata raportul. Spre exemplu, responsabilitatea pentru Centrul Național pentru Securitate Cibernetică este în responsabilitatea Ministerului de Externe, însă acțiunile în caz de atacuri cibernetice sunt decise de Ministerul de Interne. Ministerul Apărării controleaza acțiunile cibernetice ofensive, dar de Strategia Națională de Securitate Cibernetică sunt responsabili Cancelarul Ducatului Lancaster (o poziție mai mul onorifică în guvern) și Ministerul Culturii, Sportului și Mass-Media (considerat mai degrabă un minister al divertismentului de multe publicații britanice). Rezultatul este un haos aproape perfect în coordonarea prevenirii unei imixtiuni în procesul electoral.

Spre satisfacția taberei pro-UE, dar și a taberei anti-Trump de peste Ocean, raportul britanic deplânge faptul că serviciile britanice nu au făcut ceea ce au făcut omoloagele lor americane după alegerea lui Donald Trump – o analiză a implicări Rusiei și apoi organizarea unei vânători de vrăjitoare. Nu sunt puțini analiștii occidentali care fac apel, în lumina acestui raport, la deschiderea unei anchete care să meargă mai departe decât trântirea guvernului Boris Johnson, poate către o anulare a Brexitului și revenirea in UE.

Sistemul electoral britanic este sigur

Există însă și secțiuni din acest raport care sunt trecute grațios cu vederea, pentru că nu susțin ideea că imixtiunea Rusiei ar fi alterat semnificativ rezultatul referedumului din 2016. Raportul arată că influențarea directă a mecanismelor de vot de către actori străini este foarte dificilă, spre deosebire de influența indirectă, prin campanii de dezinformare. ”Mecanismele electorale din Marea Britanie sunt integre: utilizarea votului pe buletine de hârtie și sistemul de numărare face foarte dificilă o interferență străină”.

Raportul emite și o opinie asupra politicii externe ruse, pe care o consideră ”profund nihilistă”. ”Reputația națională deloc bună și lipsa unor prieteni globali de lungă durată par să alimenteze apetitul urisș pentru risc al Rusiei – poate plecând de la ideea că Moscova nu are ce pierde; lipsa democrației și a statului de drept le permit serviciilor secrete să acționeze repede și fără constrângeri sau analize atente”.

Obsesia legată de Rusia are rolul de a distrage atenția

Pe scurt, raportul îi poate satisface pe toti cei care susțin ca referendumul din Marea Britanie a fost fraudat într-o măsură mai mică sau mai mare. Raportul vorbește și despre propaganda rusă, despre dezinformare, și despre Russia Today și Sputnik, și despre troli și fermele de troli din Rusia, și despre oligarhi și influența financiară. Totul este acolo. Iar dintr-un asemenea raport pot fi alimentate și ”disjunse” scandaluri și dezbateri timp de ani de zile, așa cum se întâmplă, mai la est, cu dosarele de corupție scurse în presă și cu justiția televizată. Care este rezultatul? Paralizia administrației, dispute fratricide spre satisfacția actorilor străini și o țară precum un organism în care o glandă ia locul creierului.

Revista The Spectator vine însă și cu o altă interpretare: ”Toată obsesia legată de Rusia care a influențat rezultatul din 2016 a înăbușit toată dezbaterea pro-UE din Marea Britanie și a adus-o exact acolo unde nu trebuia”. ”Gândiți-vă bine și dați-vă seama că obsesia cu rușii care au fraudat referendumul are rolul de a distrage atenția. În loc să ne uităm la raportul unei comisii, de ce să nu vorbim despre avantajele rămânerii în UE, în cea mai mare piață unică din lume, la avantajele de a munci și de a trăi pe un continent din care Marea Britanie este parte?”, scrie The Spectator. ”Toată această dezbatere productivă a fost împiedicată în ultimii patru ani de obsesia constantă de a le spune celor 52% care au votat pentru Brexit că au votat astfel pentru că au fost spălați pe creier de ruși”.

”Trebuie ca tabăra pro-UE să accepte legitimitatea rezultatului din 2016. Odată ce se întâmplă asta, ne vom putea concentra pe ce trebuie să facem mai departe. Acum este posibil un Brexit fără un acord, nu se știe dacă Brexitul va fi un succes. Sunt necesare multe dezbateri și nu vom fi capabili să le purtăm dacă nu încetăm lupta privind referendumul și nu încetăm să ne plângem că a fost fraudat. Dacă vreți să știți ce trebuie să facem mai departe, repet, trebuie să nu mai vorbim despre cum au influențat rușii referendumul”, scrie The Spectator.

Viziunea de mai sus pare să fie nu doar a unei reviste conservatoare, ci și a guvernului și serviciilor britanice. Spre deosebire de SUA, unde imixtiunea Rusiei în alegerile din 2016 a devenit un scandal național și a paralizat guvernul vreme de aproape patru ani, statul profund britanic nu a mers pe această cale. Putea să o facă, dacă stăm și ne gândim că vânătoarea de vrajitoare a ”investigației Mueller” din SUA a pornit de la dosarul anti-Trump plăsmuit de un fost spion britanic (Christopher Steele), contractat de Partidul Democrat din SUA. Însă serviciile britanice nu au ales calea vânătorii de vrăjitoare care să scindeze statul și chiar societatea, după cum se observă în SUA, după patru ani de denigrare a guvernului.

Da, raportul comisiei din Camera Comunelor arată că serviciile britanice au reacționat mai greu și mai rău decât omoloagele americane. Însă, dacă este să pornim de la premisa majorității publicațiilor vestice – cum că Rusia, cu o economie mult mai mică decât cea a SUA sau a Marii Britanii, nu poate să distrugă aceste țări și societăți, însă le poate ajuta să se autodistrugă – atunci, strategia Marii Britanii de contracarare a influenței Rusiei a fost peste cea a Statelor Unite.