În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016
Dacă modul cum i-au adus-o pe prietena Patriciei – „o surpriză” – l-a enervat, în schimb, după câteva luni, figura a mers cu Kim.
Pe Kim a întâlnit-o întâmplător la cumpărături. (Mult mai târziu, a aflat că, în conformitate cu „nimic nu e întâmplător în viaţă!”, tot Patricia a aranjat şi „întâmplarea” aceea. Singurul lucru întâmplător a fost cum a aflat, mai târziu, Radu acest lucru.) Apoi, nu întâmplător, s-a mai întâlnit de câteva ori cu Kim. Femeia, care măcar nu-i displăcea, era o văduvă destul de cunoscută în urbe, de meserie avocat şi activă în cenaclul pictorilor amatori, unde era chiar vicepreşedintă. („Tu director adjunct, eu vicepreşedintă!” avea să-i spună.) După un vernisaj, unde l-a invitat, a ajuns la ea acasă.
Elvira era moartă de aproape trei ani, când relaţia dintre Radu şi Kim a început să se consolideze, chiar părând să dureze. Dar n-a durat.
– Ciudat! a spus Kim, locuiam la nici trei străzi unul de altul, poate că ni s-au intersectat paşii de mii de ori şi, deşi visam…, deşi aveam atâta nevoie unul de celălalt, de fapt, nu ne-am întâlnit cu adevărat până acum.
Atunci a făcut Radu imprudenţa să încerce s-o ducă pe Insula Zu, încălcând, astfel, regula de bază: că n-ai voie să intersectezi cercurile intime.
– Tu cu asta m-ai cucerit: că ai imaginaţie, i-a spus Kim.
Numai că Insula Zu nu este simplă imaginaţie! Imaginaţie este altceva: Radu a dat întâmplător peste un articol preluat din Journal of Sex Research, revista pe care o citea (pe ascuns!) Victor Schneider. În materialul cu pricina, 98% dintre bărbaţi şi 80% dintre femei şi-ar imagina în timpul sexului că se află cu o persoană cunoscută, alta decât partenerul oficial. Radu, care a considerat întotdeauna asemenea informaţii lipsite de relevanţă, iar aşa-numitele reviste sau posturi de televiziune erotice drept o masturbare pentru impotenţi, i-a zis lui Victor că mai degrabă majoritatea bărbaţilor ca şi majoritatea femeilor, indiferent de partenerul real, îşi imaginează în timpul actului că sunt cu totul altcineva, cu partenerul ideal ce nu trebuie să fie neapărat o persoană cunoscută. „Tu te crezi mai deştept decât specialiştii?” a ripostat Schneider, smulgându-i revista din mână şi ascunzând-o în servieta sa nelipsită. „Bine, recunosc, nu sunt atât de specialist ca tine!” (Nu degeaba dom’ profesor, care „îşi iubea soţia ca în prima zi”, era cunoscut ca un mare fustangiu şi în universitate se şopteau destule despre asta, fără însă se ajungă la acuze directe.)
„Nu, Insula Zu nu este imaginaţie! Acolo dacă vrei ceva, ai chiar ce vrei şi nu altceva! Pe Insula Zu, nu ai nevoie de substituţi!” Radu a simţit că a făcut o mare greşeală când a încălcat regula de bază că n-ai voie să intersectezi cercurile intime. Şi-a adus aminte de relaţia din tinereţe cu Maria, care nici ea n-a văzut ceea ce era de văzut pe Insula Zu, momentul când i s-a relevat lui Radu regula. Sigur, Kim era mult mai cultă, mai rafinată şi mai… mai intelectuală decât Maria, dar Insula Zu tot n-o vedea aşa cum era. Se prefăcea că o vede. Să te prefaci nu-i un semn de sinceritate. Kim venea pe Insulă, dar ajungea altundeva. Cu totul altundeva. Pe adevărata Insulă Zu n-o vedea. Nu era vina ei! Păi, nici n-avea cum s-o vadă! Măcar de ar fi văzut o altă Insulă Zu. Ceva probabil că a văzut şi ea, Radu nu voia să-i violeze cercul, dar nici n-a mai adus vorba despre Insula Zu. Ştia că nu era vina ei, greşeala a fost a lui. Ştia că a fost greşeala lui, însă începea să vadă tot mai multe lucruri ce nu-i conveneau la Kim. Apoi îşi aducea aminte una dintre „înţelepciunile” emise de Gusti, de obicei după cel de-al patrulea pahar de tărie: „Ca să suporţi în casa ta o femeie, trebuie să fii îndrăgostit de ea şi, astfel, să nu-i observi limitele. Sau chiar greşelile! Ori să fi trăit suficient de mult împreună pentru ca să te fi obişnuit cu tâmpeniile ei! Când nu-i mai suporţi aiurelile, înseamnă că nu mai eşti îndrăgostit de ea, dar că n-ai curajul să întrerupi relaţia. Şi continuaţi doar din obişnuinţă. Dom’ director, câte la sută dintre căsnicii rezistă doar din obişnuinţă? Multe! Şi, pe urmă, mai intervine şi simţul responsabilităţii…, al onoarei… Auzi <simţul responsabilităţii>! Hai, noroc!” Da, Radu nici n-a fost chiar îndrăgostit de Kim, nici n-a trăit cu ea decât câteva săptămâni, de fapt, Radu a încercat doar să-şi alunge singurătatea cu ea. Şi, în afară de asta, Radu nici nu ştia cum să le anunţe copiilor săi, oameni de acum maturi, despre relaţia sa. N-ar fi trebuit să-i pese cum vor reacţiona copiii, care nu mai erau copii, care îşi aveau viaţa lor, dar îi păsa. Aşa că atunci când subiectul Kom s-a terminat, a simţit o uşurare şi din partea aceea.
Şi Kim? Ce a fost Radu pentru Kim? Probabil că dădea bine să se afişeze cu el sau, poate, n-a vrut decât să-şi învingă eşecurile cu dom’ director alături. Cine ştie? Poate că nici ea nu ştia. Iar Gusti, la nelipsitul al patrulea pahar, a spus: „Dacă n-ai fi fost îndrăgostit şi ai fi văzut de la început mulţimea de lucruri care nu-ţi convin la ea, nu aţi fi ajuns aici!” Bora vorbea despre ce simţea el în timp ce Otilia era atât de bolnavă? „<Simţul responsabilităţii!> Suntem persoane cu <simţul responsabilităţii!>” a mai repetat de câteva ori Gusti. Până la paharul numărul şapte, la care s-a uitat lung înainte de a-l da pe gât. Înainte de a cădea cu capul pe masă.
Pe urmă, au intervenit şi alte momente neplăcute, de pildă, Radu nu-şi nai găsea obiectele unde le ţinea de ani buni. Poate că dacă n-ar fi dus-o pe Kim pe Insulă, Radu n-ar fi dat multă importanţă unor asemenea incidente. Radu nu înjura, nu ridica vocea: „în felul ăsta poate că nici eu nu sunt sincer, în felul ăsta bineînţeles că nici eu nu sunt sincer cu Kim”, îşi spune şi îi explică şi ei că vina îi aparţine.
Însă totul s-a sfârşit între ei, după mai puţin de două luni cât au stat împreună, când Patricia s-a scăpat şi a spus într-o doară cât se bucură că a reuşit să realizeze relaţia dintre bunii ei prieteni. Deci, asta era! În clipa aceea totul s-a sfârşit între Kim şi Radu.
– Bine măcar că nu ne-am afişat mai mult în lume, i-a spus Kim Patriciei.
