Presa internațională are o opinie unanimă. Tocmai am asistat la cea mai frumoasă semifinală din istoria Champions League.
Inter, echipa care va merge la finala de la Munchen, și Barcelona ne-au arăt în cele două manșe că fotbalul poate fi și artă și spectacol pur nu doar luptă și ciocnire fizică. Au fost două manșe de neuitat, încheiate cu același scor rar întâlnit, mai ales la un asemenea nivel când te aștepți ca tactica să fie elementul determinant, de două ori 3-3 și care s-a decis la returul de la Milano în prelungiri, cu execuția lui Fratesi.
E greu de spus dacă Inter a meritat calificarea sau jocul puștilor Barcelonei, conduși de un general care abia va împlini 18 ani, merita un final mai bun. Impresia generală este că s-a mers cap la cap și în ultimul minut al timpului regulamentar totul părea că se terminase pentru italieni, care au avut 2-0 la pauză, dar erau conduși cu 3-2 și se aștepta fluierul de final al polonezului Marciniak.
Atunci, în acele ultime zvâcniri ale ceea ce părea a fi un muribund, s-a produs miracolul golului egalizator, venit, nu întâmplător din execuția de mare rafinament a căpitanul Acerbi, 37 de ani. Nu întâmplător deoarece el este transfuzia în teren a spiritului de luptător până la ultima suflare, învingând de două ori un dușman mai perfid și mai letal decât orice atacant, cancerul testicular.
Pur și simplu, golul lui Acerbi, când totul părea terminat, a fost dopingul regulamentar care a sculat din morți o echipă care nu înțelegea cum reușise Barca să întoarcă meciul în favoarea ei după 0-2 la pauză. Reușita unui Fratesi, care a declarat că vedea negru în momentul în care a marcat golul calificării având amețeli, a fost apogeul semnalului dat de Acerbi.
După meci, antrenorul german al învinșilor, precum și unii dintre jucători, au pus ratarea calificării în cârca arbitrului polonez, care în opinia lor toate deciziile 50-50 le-a oferit gazdelor. Nici un cuvânt despre greșeala tactică imensă de a merge în continuare spre poarta adversă după golul de 3-2, venit spre final de timp regulamentar în loc să se facă pe loc o cazemată în fața careului propriu.
Un cuvânt și despre câștigătorul de cel mai bun jucător de pe teren, în ciuda celor trei goluri primite. Portarul elvețian al Interului, Yan Sommer, a fost ca un păianjen care a scos cel puțin trei mingii pe care tot stadionul le văzuse în poartă. Mai ales parada ireală la execuția de vis a lui Yamal, care ar fi dus la un verdict la punctul cu var, este aproape imposibil de explicat prin legile fizicii. A fost un zbor inimaginabil și Sommer admite că aceasta va fi intervenția pe care nu o va uita toată viața.
Inter va juca finala de la Munchen în compania învingătoarei dintre PSG și Arsenal, meciul urmând a avea loc la Paris miercuri seară și începe de la 1-0 pentru campioana Franței.
