Între zâmbet şi lacrimă

O lume ivită, la limita umorului cu dramaticul, din culoare, acuarelă sau tuş te întâmpină în expoziţia “Tia Peltz. Linie şi culoare” din spaţiile medievale ale Muzeul Naţional Cotrocen, dedicată împlinirii a 90 de ani de la naşterea artistei. Peste 130 de lucrări pe simeză şi câteva cărţi ilustrate de ea în vitrine dezvăluie acuitatea ochiului unită cu o solidă cultură vizuală, capacitatea artistei de a se bucura de spectacolul vieţii şi de sublima drama în artă, ca în lucrările de grafică amintind Holocaustul.

Copii cu figuri de mare puritate, cu ochii albaştri sau întunecaţi fixaţi asupra lumii din jur, sau prinşi zglobii în jocuri caligrafiate nervos, portrete de femei ale căror capete se înalţă mândre susţinute de gâturi-coloană, ce le conferă monumentalitate, autportrete din diferite momente ale vieţii, în care artista nu renunţă, cel mai adesea, la zâmbetul autoironic, personaje surprinse conversaţie sau pe o bancă în parc şi… circul. Clovni, dansatoare, scene din arenă atât de asemănătoare ca mişcare cu alte scene, de sărbătoare.

„Crezul meu este omul, conştiinţa de bine, lupta pentru sănătate, a mea, a celor dragi, o artă sinceră”, mărturisea odată artista, căreia Marcel Iancu îi aprecia ”linia bogată şi sensibilă” şi capacitatea de a ”se exprima cu uşurinţă datorită talentului … însoţit de un surâs ironic”.

Ernestina (Tia) Peltz s-a născut la 30 ianuarie 1923, în Bucureşti, în familia scriitorului Isac Peltz. A urmat primele studii la şcoala de maici „Sf. Maria” din Pitar Moş, apoi la Institutul de domnişoare „Moteanu” şi la Conservatorul particular de Muzică şi Artă Dramatică „M.H.Maxy” din Bucureşti.

Spiritualitatea evreiască este vizibilă în umorul atât de specific, colorat nu o dată de dramatism, iar studiile şi înclinaţia intelectuală şi afectivă au adus în opera ei elemente ale avangadei secolului al XX-lea, mai ales ale cubismului, expresionismului şi suprarealismului, de coloratură germană, chiar în perioada dominată de rigorile ideologice în creaţia artistică.

Realismul femeilor de la ţară, al sceneor cotidiene din anii 50-60 face loc, treptat, construcţiei geometrizate, personajelor plutind, ca în scena jocului de copii, sau transformate în filiforme siluete, neindividualizate, puse în pagină în ritmul accelerat al “Foxtrotului” sau al salturilor saltimbancilor.

În portrete, mai ales în cele de copii, Tia Peltz caută frumuseţea delicată a modelelor, privirea pură, uşor visătoare, redate cu un simţ al ludicului cuceritor.

Contururile ferme trasate de peniţă sau cele pulverizate de pata de culoare nasc personaje, scene, mai rar în această expoziţie peisaje, colţuri ale capitalei de care artista era legată afectiv, cum ar fi cartierul Văcăreşti.

„În fapt, Tia Peltz este un personaj plin de tensiuni interioare, rămânând nu numai un observator al lumii, ci un artist care surprinde dinamica şi efervescenţa lumii pe care o prelucrează, propunând tipologii”, a spus criticul Pavel Şuşară, unul dintre colecţionarii importanţi ai operei artistei, aşa cum se vede şi din expoziţie.

Această „conştiinţă profundă a modernităţii”, cum a fost caracterizată, căreia vitregia vremurilor i-a fost bine cunoscută şi din activitatea ei de gazetar, a ştiut să păstreze în operă momentele de bucurie, uşurinţa “jocului” care păstrează, chiar pentru ochii de astăzi o prospeţime şi o forţă de comunicare cu privitorul ce depăşeşte eepoci şi curente artistice.

Cu un desen solid, cu deschidere către literatură şi cu o componentă empatică remarcabilă a ilustrat cărţile tatălui său, “Max şi Lumea lui” (1957), “Foc în Hanul cu tei” (1974), “Nopţile domnişoarei Mili” (1976), “Calea Văcăreşti” (1989), dar şi pe ale altor scriitori.

A publicat şi câteva albume, cum ar fi cel de proverbe ilustrate şi comentate “De la lume adunate” sau, “Miniaturi”, “Descântece”, “O lacrimă într-un minialbum”, “Crochiuri din inima mea – cartierele Văcăreşti-Dudeşti”.

„Inspirată, în creaţia sa grafică, de aspecte ale străzii Bucureştiului modern, Tia Peltz se apropie cu empatie mai ales de momentele de bucurie şi petrecere ale vieţii sociale. Notaţia sa rapidă, cu linie egală, fermă şi sinuoasă, urmăreşte expresia şi nu identitatea personajelor. Traseul ludic, de arabesc, al formelor este completat cu o deosebită plasticitate de petele neutre de acuarelă, ce umplu spaţiul fără a concura linia”, comenta sintetic criticul Octavian Barbosa.

Arta Tiei Peltz este graţioasă, dar dezvăluie şi profunzimi neaşteptate. Totul pare că porneşte ca o joacă, dar o joacă-comentariu dulce-amar al circului lumii.

Expoziţia, organizată în colaborare cu muzee din Bucureşti şi din ţară, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Muzeul Naţional de Artă al României, Institutul de Cercetări Eco – Muzeale Tulcea – Muzeul de Artă, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, şi cu câţiva colecţionari particulari, Pavel Şuşară, dr. Rodica Lăzărescu, prof. univ. dr. Silviu Angelescu, oferă posibilitatea admirării unor lucrări rar apărute în spaţiul public.

În plus, selecţia reuşeşte o imagine completă a acesei creatoare, care a avut în timpul vieţii nu mai puţin de 44 de expoziţii personale şi ale cărei opere se regăsesc în colecţiile particulare din ţară, Israel, SUA, Italia, Franţa, Japonia.