Dacă în toamna lui 2023 conferința pentru pacificarea situației din Ucraina s-ar încheia cu o decizie de federalizare a Poloniei și a Ucrainei, dar și cu o rezoluție de federalizare a României și a Republicii Moldova? E o ipoteză care circulă public. Asta ar însemna că prezidențialele noastre din 2024 ar pune problema alegerii unui președinte al federației române. Ar candida Maia Sandu? Dar dacă ar candida, ce am face noi, românii? Am repeta oare modelul Cuza ca să-i încurajăm pe cei din Republica Moldova să își diminueze convingerea că îi prețuim doar în mod ipocrit?
Un bun început al existenței unei federații române ar consta chiar din slăbirea sentimentului antiromânesc ce s-a păstrat într-un anume procent al populației din Republica Moldova, mai ales în rândul politicienilor de acolo, care – drept sau nedrept – îi consideră pe cei de la București insuportabil de șmecheri.
În 1859, boierii moldoveni au cedat Bucureștiului dreptul de a deveni capitala țării. Acum, dacă ar fi să fie, „boierii” din dreapta Prutului ar fi datori cu un sacrificiu de sens contrar? Ar ceda ei președinția unui candidat din Republica Moldova?
După situația creată în 2022 de Rusia pe flancul de est al NATO, este de așteptat ca organizația să vrea să fortifice decisiv acest flanc, iar cele două federalizări despre care vorbim ar fi o garanție de fortificare cu adevărat decisivă? Să nu uităm că în 1918, la Versailles, România a primit și Basarabia pentru că devenise necesară, aici, o fortificație împotriva unei eventuale expansiuni bolșevice spre Vest.
Azi, orice discuție publică despre negocieri de pace cu privire la războiul din Ucraina ar fi vânare de vânt. Nu și dacă ar vorbi pentru public președintele Chinei. Care a și vorbit. Deocamdată, voința Ucrainei se opune unei păci în urma căreia țara ar pierde teritorii. Interesul adânc al NATO ține de fortificarea acelor teritorii pe care Rusia nu le poate cuceri în cadrul actualului război. De aici vine și voința euroatlantică de a nu lăsa să cadă sub puterea rușilor alte teritorii. Donbasul a devenit negociabil. Crimeea este însă cheia cheilor. Rusia amenință cu arme nucleare o eventuală pierdere a acestui teritoriu. UE s-a împăcat ușor cu trecerea Crimeei sub ruși. China are nevoie de Crimeea ca precedent pentru ceea ce intenționează în Taiwan.
O eventuală întoarcere a Crimeei în cadrul Ucrainei ar trebui să fie asociată cu o înțelegere SUA-China potrivit căreia Taiwanul ar rămâne independent în viitorul previzibil. Așa arată un război regional cu implicații globale. Regionalmente, România ar putea ieși în câștig. Vorba lui P.P. Carp spusă după Marea Unire: uneori avem atâta noroc încât ne putem dispensa de politicieni abili.
Prezent la București, premierul Poloniei a vorbit în clar despre o uniune strategică (atenție: nu statală) Polonia-România-Ucraina. O asemenea uniune (care, eventualmente, ar putea cuprinde și state în viitor federate) ar fi o contrapondere tare la uniunea strategică Franța-Germania în cadrul UE. Ar fi vorba, așadar, de o reconfigurare a polilor de putere din UE. Norocul nostru, de astă dată, ar consta în faptul că Ungaria actuală, fostul partener strategic al Poloniei, este compromisă la Bruxelles, iar Polonia a devenit inconturnabilă și, strategic, extrem de valoroasă.
@Al:
Daca vorbesti de incultura, trebuie sa te exprimi la persoana I-a singular. Este clar cazul tau, combinant cu delirul de mitomanie.
Romanii au luat calea Occidentului fara sa fie impinsi de Rusia, daca nu cumva in sfidarea acesteia, intrucit legaturile cu Apusul erau de cu mult inainte de debutul invaziilor rusesti si, dupa cum insusi tu recunosti, incepind cu iluminismul, lumina nu venea de la rasarit. Daca va fi venit vreodata de acolo, nu a fost pentru romani.
Nimeni, dar nimeni dintre istoricii seriosi nu l-a considerat pe Titulescu raspunzator de dezastrul tarii petrecut in 1940. Dupa toate probabilitatile, nici nu putea fi evitat, data fiind situatia internationala din acest moment si cunoscind cum au evoluat lucrurile dupa aceea. Daca ai alta viziune, fii bun si explic-o, adica ofera solutia care, atunci, ar fi salvat tara.
Acelasi lucru despre autismul lui Titulescu. Nimeni, dar nimeni dintre oamenii demni de luat in seama nu au spus despre Titulescu ca ar fi autist sau ca nu ar avea cunostinte de geopolitica. O pot face numai chibitii de maidan, intre care tu, din perspectiva verde, cu badaranie de rosu.
Daca il condamni pe Titulescu, trebuie sa il condamni si pe Carol al 2-lea. Si el a respins avansurile germane (nu pot trada pe cei care au ajutat la intregirea tarii, spunea el), basculind doar in ultimul moment. Cei care nu au basculat, polonezii, cehoslovacii, iugoslavii au cunoscut ororile ocupatiei, ale colaborationismului, razboiul civil dar au terminat ca invingatori. Cine deci a gresit, Titulescu sau Carol al 2-lea?
Mergi si bate din cizme la mormintul lui Stalin, ca la cel al lui Franco, Hitler, Mussolini nu prea mai ai cum. Fii insa atent cum saluti sau, doamne fereste!, sa incurci camasile, tovarase camarad.