Irakienii aleg, azi, viitorul administrator al celei de a treia rezerve mondiale de petrol, într-o competiţie electorală soldată până acum cu zeci de morţi şi răniţi. Adevărata luptă se va da însă în timpul formării noului guvern, iar disputele dintre şiiţi, sunniţi şi kurzi pot duce la prelungirea prezenţei trupelor SUA, factor esenţial pentru protejarea investiţiilor marilor companii petroliere.Peste 60 de persoane au fost rănite şi 24 şi-au pierdut viaţa duminică în Irak, unde aproape 20 de milioane de alegători sunt aşteptaţi la urne, în cadrul celui de al patrulea scrutin legislativ de după prăbuşirea regimului lui Saddam Hussein. Bagdadul a fost zguduit de zeci de lovituri de mortiere, care au atins şi securizata Zonă Verde a capitalei. Ca semn al lipsei de autoritate a guvernanţilor de la Bagdad, braţul irakian al organizaţiei al-Qaeda a anunţat impunerea unor restricţii de circulaţie pe întregul cuprins al ţării, dar mai ales în zonele majoritar sunnite. Cei care vor nesocoti restricţia “se vor expune mâniei lui Allah şi a mujahedinilor”, arată comunicatul al-Qaeda.
Alegerile de duminică au fost considerate de analiştii occidentali un barometru al stabilităţii din Irak, după şapte ani de conflicte, însă în lipsa unui favorit clar, Washingtonul se teme de o eventuală reinstalare a haosului în Irak. Fosta consilieră a preşedintelui George W. Bush pentru Irak şi Afganistan îşi intitulează editorialul din “Washington Post” “După alegerile din Irak, adevărata luptă”, susţinând că politicienii irakieni nu mai doresc un guvern de uniune naţională, incluzând şiiţii (circa 60% din populaţie), sunniţii (20%) şi kurzii, în timp ce Washingtonul consideră această soluţie drept singura viabilă. Excluderea oricărei minorităţi din viitorul guvern poate genera un nou val de violenţe, scrie “Washington Post”.
Comandantul celor aproape 100.000 de militari americani din Irak, generalul Ray Odierno, a sugerat că procesul retragerii trupelor, care trebuie să se încheie în 2011, ar putea fi amânat. Precizarea vine la scurt timp după ce numele operaţiunii americane în Irak a fost modificat, ea numindu-se acum “Zori Noi”, ca semn al stabilizării statului. “Există preocuparea că această perioadă va fi periculoasă. Ne îngrijorează instalarea unui vid politic”, a declarat pentru “New York Times” o sursă din administraţia americană.
Favoriţii alegerilor
În 2005, majoritatea alegătorilor sunniţi nu s-au prezentat la urne, întrucât au considerat că SUA sprijineau partidele şiite. Tot atunci, partidele au evitat să-şi publice listele de candidaţi, pentru ca aceştia să nu devina ţintele asasinatelor. Disputele sectare marchează şi alegerile de duminică, iar în lipsa unui favorit cert, analiştii consideră că scrutinul va fi urmat de o perioadă de vid politic, care poate duce la reinstalarea în Irak a haosului din perioada 2003-2006. La postul de premier râvnesc candidaţi cu şanse egale, ceea ce poate complica formarea unui nou guvern.
– Actualul premier, şiitul Nuri al-Maliki, liderul Alianţei Statul de Drept, a cărui autoritate a fost slăbită recent de un val de atentate în Bagdad
– Vicepreşedintele Adel Abdel Mahdi, liderul Consiliului Superior Islamic, de orientare şiită şi sprijinit de Iran, favorabil excluderii sunniţilor loiali lui Saddam Hussein din toate structurile statului.
– Iyad Allawi, preşedintele Blocului Irakian, care mizeaza pe o doctrină seculară, pentru a atrage atât voturile şiiţilor, cât şi ale sunniţilor. Allawi a fost membru al Partidului Baas condus de Saddam Hussein
– Ahmed Chalabi, liderul Alianţei Naţionale Irakiene, de orientare şiită, şi unul dintre artizanii invaziei americane din 2003, considerat însă la Washington drept un agent al Iranului.
Îndepărtaţi de la putere după prăbuşirea regimului Hussein, sunniţii acuză acum excluderea reprezentanţilor lor de pe listele cu candidaţi, pe motiv că ar fi făcut parte din Partidul Baas, al fostului dictator. Peste 500 de candidaţi, majoritatea sunniţi, au fost excluşi de Comisia Naţională de Debaasificare, sunniţii considerând că decizia a aparţinut premierului şiit Nuri al-Maliki, favoritul scrutinului.
Alegerile au fost amânate cu aproape două luni, întrucât sunniţii, şiiţii şi kurzii irakieni nu s-au putut pune de acord asupra unei legi electorale. Kurzii au denunţat falsificarea listelor electorale, care arată o creştere semnificativă a numărului de alegători în zonele şiite şi sunnite, mai puţin în cele kurde. Foarte disputat a fost şi statutul oraşului Kirkuk, situat într-o regiune bogată în petrol, de unde kurzii au fost expulzaţi în timpul regimului Hussein. În ultimii ani, sute de mii de kurzi au revenit în regiune, însă listele electorale nu reflectă acest lucru.
Marile companii petroliere, câştigători siguri
Miza disputelor sectare este controlul asupra celor mai bogate câmpuri petroliere ale Irakului, o ţară care deţine o rezervă de 115 miliarde de barili, a treia din lume, după cea a Arabiei Saudite şi a Iranului. Competiţia pentru controlul zăcămintelor este cu atât mai aprigă cu cât guvernul irakian a deschis piaţa exploatării pentru companiile occidentale, la peste 30 de ani de la naţionalizarea efectuată de Saddam Hussein. Exploatarea petrolului este crucială, atât pentru companii, cât şi pentru politicienii irakieni. Petrolul asigură 95% din veniturile statului, fiind singura resursă pe care politicienii o pot folosi pentru a se menţine în fruntea statului. Irakul a rămas însă sub nivelul de extracţie din 2003. Guvernul doreşte ca în 12 ani să sporească producţia de la 2,4 miliarde la 12 miliarde de barili pe zi.
Irakul nu are o lege a petrolului, întrucât regiunea semiautonomă kurdă din nordul ţării a blocat în ultimii trei ani orice initiaţivă care i-ar fi privat pe kurzi de controlul direct al resurselor. Până acum, Compania naţională petrolieră a Chinei este singura care a reuşit să obţină drepturi de exploatare atât în regiunile şiite, cât şi în cele kurde ale Irakului.
Un alt bazin petrolier şi electoral important este Basra, oraş situat în sudul şiit al Irakului. Basra este singura deschidere a Irakului spre mare, asigură acum 70% din producţia de petrol a ţării, iar majoritatea câmpurilor petrolifere oferite spre exploatare companiilor străine se află în această regiune. Criticii premierului al-Maliki consideră că acesta a favorizat Basra pentru a-şi asigura susţinerea şiiţilor din acestă regiune foarte populată.
