Grupările palestiniene rivale Fatah şi Hamas au semnat un acord pentru reconciliere, care deschide calea către revenirea Fâşiei Gaza şi a Cisiordaniei sub o singură guvernare, după circa patru ani. Gruparea Hamas nu recunoaşte statul Israel şi a lansat, mai cu seamă până în 2009, numeroase atacuri asupra Israelului.
Premierul Benjamin Netanyahu a primit cu nemulţumire vestea încheierii acordului. El i-a cerut lui Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Palestiniene şi liderul Fatah, „să anuleze acordul cu Hamas imediat şi să aleagă calea păcii cu Israelul. Acordul cu Hamas dă o lovitură puternică procesului de pace.” „Cum se poate să ajungi la un acord cu un guvern în care o jumătate cere distrugerea Israelului şi chiar deplânge moartea criminalului Osama bin Laden”, a spus Netanyahu în cadrul unei întâlniri cu Tony Blair, trimisul ONU, UE, Rusiei şi Statelor Unite în Orientul Mijlociu.
Acordul dintre Fatah şi Hamas a fost încheiat la Cairo, fapt care demonstrează că şi în lipsa lui Hosni Mubarak, Egiptul îşi păstrează rolul de mediator în conflictul arabo-israelian. Acordul prevede constituirea unui guvern comun Fatah-Hamas înaintea alegerilor din teritoriile palestinene din 2011 şi constituirea unui Înalt Consiliu de Securitate, care să integreze multele unităţi de securitate palestiniene în cadrul unei singure forţe „profesioniste”.
Pe lângă Fatah şi Hamas, alte 13 grupări palestinene şi-au pus semnătura pe acest acord. O tentativă similară de reconciliere a avut loc în 2009, însă Hamas a refuzat să-şi dea acordul.
Fatah şi Hamas au purtat un război dur în Fâşia Gaza, în 2007, care s-a încheiat cu retragerea grupării Fatah, care s-a mulţumit cu guvernarea Cisiordaniei. În decembrie 2008 şi ianuarie 2009, armata israeliană a întreprins operaţiunea „Plumb topit” în Gaza, soldată cu moartea a peste 1.400 de palestinieni. Fractura din cadrul mişcărilor palestinene s-a produs după primele alegeri libere din teritorii, în 2006. Acestea au fost câştigate de extremiştii din Hamas. Mulţi dintre parlamentarii Hamas se aflau în închisori israeliene.
Următoarele alegeri ar fi trebuit să aibă loc în 2010, însă ele au fost amânate din cauza sciziunilor din rândul grupărilor palestiniene. La fel, mandatul lui Mahmoud Abbas în fruntea Autorităţii Palestiene s-a sfârşit în 2009, însă acesta l-a extins până în 2010, pentru ca alegerile să aibă loc simultan cu programatele alegeri parlamentare. Hamas a contestat legitimitatea lui Abbas în fruntea Autorităţii, după 2009.
La cererea SUA, a fost amânată o reuniune ministerială a UE, ONU, Rusiei şi SUA, care urma să dezbată problema trasării frontierelor unui viitor stat palestinian şi a securităţii sale. Washingtonul preferă, înainte de toate, reluarea dialogului dintre palestineni şi israelieni.
Potrivit „New York Times”, premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea fi invitat în mai pentru a se adresa Congresului SUA. Atunci, preşedintele Obama şi secretarul de Stat Hillary Clinton şi-ar dori anunţarea unui nou plan de pace pentru Orientul Mijlociu, însa consilierul pentru Orientul Mijlociu Dennis Ross se opune acestei idei. Acest plan se bazează pe principiul acceptării de către Israel a unui stat palestinian în graniţele din 1967, acceptarea de către palestinieni a renunţării la dreptul de reîntoarcere a milioanelor de refugiaţi din ultimele şase decenii şi a urmaşilor lor. Ierusalimul va fi capitala ambelor state, iar securitatea Israelului va fi protejată.
Ideea a două state separate a obţinut prim-planul după conferinţa de la Annapolis, din 2007. Ideea unui singur stat cu două naţiuni cu drepturi egale a început să stârnească temerile israelienilor, chiar şi numai din cauza sporului demografic net superior al palestinienilor.
