La Drouant au fost anunţaţi ieri câştigătorii premiilor „Goncourt” şi „Renaudot”. Discuţiile membrilor juriului au durat o oră şi trei sferturi, urmate de tradiţionalul dejun de la restaurantul Drouant din Place Gaillon.
Didier Decoin a anuţat numele câştigătorului Premiului „Goncourt”, atribuit din priul tur, cu cinci voturi contra trei: Alexis Jenni, pentru „L’Art français de la guerre”.
Alexis Jenni era considerat favorit de mai multe zile pentru acest prim roman al său, considerat revelaţia toamnei editoriale. Apărut la Editura „Gallimard”, vândut deja în 56.000 de exemplare, volumul de 600 de pagini al acestui profesor de ştiinţe naturale, de 48 de ani, de la Lyon, este o carte despre rolul armatei franceze sub ocupaţie, în Indochina şi în Algeria.
Un volum care, după afirmaţiile criticilor, nu eludează nicio problemă a trecutului colonial al Franţei, fără a cădea în discurs politic, fără a deveni tezistă, „graţie talentului romanesc al autorului care ştie să dea viaţă personajului principal”, un bătrân militar bântuit de luptele la care a participat.
Scriitorul marocan multipremiat Tahar Ben Jelloun, membru al juriului, declara: „Alexis Jenni îşi merită din plin Goncourt-ul. Arta franceză a războiului este o frumoasă operă literară despre istoria Franţei. Graţie lui, mii de tineri vor reflecta la războiul din Indochina, la cel din Algeria, la Franţa de astăzi. Este important să exorcizăm partea blestemată a istoriei prin literatură, şi nu prin discurs politic, ce nu serveşte la nimic. Graţie ficţiunii poţi plonja adânc în această problematică şi poţi atinge conştiinţa şi inimile oamenilor”. Alexis Jenni a declarat numai că este fericit şi mândru că a obţinut un Goncourt la primul său roman. „Am lucrat la această carte cinci ani fără măcar să mă gândesc că o voi publica. Încă nu realizez ce s-a întâmplat.”
Este, poate, o carte mai greu de citit, fie şi din pricina dimensiunii ei, ce aduce din nou, prin ricoşeu, un premiu Editurii „Gallimard”, care sărbătoreşte anul acesta un veac de existenţă.
Christian Giudicelli, preşedintele juriului „Renaudot” din acest an, l-a declarat învingător pe Emmanuel Carrère, autorul volumului „Limonov”, apărut la Editura „Pol”, al doilea roman al său, care a câştigat, în al doilea tur, în faţa lui Sylvain Tesson. Anunţ ciudat, pentru că Tesson a concurat cu „Dans les forêts de Sibérie” la categoria „Eseu”, unde câştigător a fost Gérard Guégan.
Emmanuel Carrère, care a sosit împreună cu editorul său, a declarat presei: „Sunt mulţumit pentru acest personaj sulfuros. Trebuie să fie uimit, îl voi anunţa rapid. Şi eu sunt fericit să-l fac cunoscut pe Limonov multor persoane care în mod sigur nu-l ştiu”.
Cartea este un roman la jumătatea drumului între anchetă şi ficţiune. Emmanuel Carrère oferă o biografie romanţată a lui Edouard Limonov, poet disident în vremea lui Brejnev, care a fost destul de cunoscut în Franţa în anii ’80, pentru provocările sale, pentru asumarea unor poziţii politice, cum ar fi cea pro Serbia, apărute în mai multe articole. Reîntors în Rusia, a devenit un personaj politic controversat.
Cartea a figurat în prima selecţie a Premiilor „Goncourt”, fiind eliminată în cea de a doua spre surpriza multor critici care o consideră unul dintre cele mai interesante romane ale toamnei.
Emmanuel Carrere, distins cu Premiul Renaudot
La aflarea veştii, Edouard Limonov a declarat pentru AFP: „Vestea îmi face plăcere, îmi aduce bucurie, chiar o bucurie răutăcioasă. E ca şi cum aş fi un scriitor mort şi uitat de 20 de ani şi acum sunt redescoperit. Societatea şi opinia publică franceze care doreau să fiu «politically correct» au trebuit în final să mă accepte aşa cum sunt graţie acestei cărţi”.
Iar Frédéric Beigbeder, membru al juriului, afirma: „Limonov este o carte imensă. Este un roman care însumează alte scrieri ale lui Emmanuel Carrère («D’autres vies que la mienne», «Un roman russe»)… În primul meu an în juriu m-am simţit frustrat pentu că iubesc şi cartea lui Sylvain Tesson. Carrère şi Tesson sunt, până la urmă, două romane ruseşti, Limonov fiind mai politic şi descriindu-l pe Putin şi tabloul apocaliptic al Rusiei de astăzi şi al comunismului ei nostalgic. «Pădurile Siberiei» povestesc o derivă solitară. Dar, dacă luaţi cartea lui Carrère şi îl înlocuiţi pe Putin cu un urs, aveţi romanul lui Sylvain Tesson”.
Desigur, ziariştii francezi n-au pierdut ocazia să amintească tradiţionalul dejun de după anunţarea premiilor, dejun rafinat, „la înălţimea cărţilor premiate”, cu homar, foie gras, stridii şi caviar…
Juriile şi-au exprimat satisfacţia faţă de abundenţa cărţilor bune din acest an, prin comparaţie cu anii precendeţi în care erau obligaţi să decidă în favoarea cărţii „celei mai puţin proaste”.
