Istoricul Neagu Djuvara s-a stins din viață joi la vârsta de 101 ani.
„Neagu Djuvara, omul care ne-a făcut să ne întrebăm dacă există istorie adevărată, a încetat din viaţă. Ne rămân cărţile, povestirile şi memoriile pe care ni le-a lăsat. Simţul umorului şi luciditatea nu l-au părăsit niciodată, la fel ca dorinţa de a împărtăşi tuturor cunoştinţele şi credinţele sale. Vă mulţumim că aţi existat şi că v-a păsat”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a istoricului.
Neagu Djuvara a fost istoric, filozof, jurnalist şi romancier.
S-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. A fost licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940).
A participat la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941) şi a fost rănit în apropiere de Odessa. După ce a intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, a fost trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică.
A fost numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu şi a rămas în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii au preluat şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, a hotărât să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris, ziaristică, Radio Europa Liberă, secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I”).
În 1961, a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey.
Între timp, şi-a reluat studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, a obţinut doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei. Mai târziu, a obţinut şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).
Din 1984, a fost secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după Revoluţia din decembrie 1989, când s-a întors în ţară. Din 1991, a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi.
Pentru activitatea sa, istoricul a fost decorat, în septembrie 2016, la Palatul Cotroceni, cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler. De asemenea, la 25 august 2016, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani, i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al municipiului București „în semn de recunoaștere a activității în domeniul culturii și istoriografiei românești”. În 2017, președintele a semnat un decret privind acordarea „gradului de general de brigadă – cu o stea, în retragere, domnului colonel, în retragere, veteran de război Djuvara Neagu-Bunea din Ministerul Apărării Naționale”. În octombrie 2012 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.
Lucrări publicate:
- Le droit roumain en matière de nationalité
- Démétrius Cantemir, philosophe de l’Histoire, în Revue des études roumaines,
- Civilisations et lois historiques, Essai d’étude comparée des civilisations, (carte premiată de Academia Franceză); carte tradusă în românește sub titlul „Civilizatii si tipare istorice”
- Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas (Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle)
- O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri
- Cum s-a născut poporul român
- Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii
- De la Vlad Țepeș la Dracula vampirul
- Însemnările lui Georges Milesco: roman autobiografic
- Există istorie adevărată?
- Amintiri din pribegie, Humanitas; versiune franceză: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948–1990);
- Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Țării Românești
- Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914 – 1991). Eseu de istorie-politologie
- Amintiri și povești mai deocheate
- Ce-au fost „boierii mari“ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX)
- Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă
- Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări
- Există istorie adevărată?
- O scurtă istorie ilustrată a românilor, tradusă și în limba engleză, A Brief Illustrated History of Romanians;
- Trecutul este viu. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu Djuvara,
- Amintiri și povești mai deocheate
https://www.youtube.com/watch?v=seGpCVb4xKI
„socrate”, tie ti s-a impleticit limba pe toate argumentele mele, numeroase si solide! Sa cred ca ti le-ai insusit? Declaratia
despre care vorbesti nu-mi este cunoscuta in continut si prin toate comentariile tale nu mi-ai dat garantia ca prezinti date cu
onestitate, avand pozitii partizane mai presus de adevaruri certe!!! Chiar si pentru niste bolsevici de calibrul primilor trei
din cei enumerati de tine, mi se pare absurd sa fii sustinut ca Tansilvania nu ne apartine si, sa si semneze o declaratie comuna!
Charlie – Dumsnaii Romaniei „din interior” le este cunoscut doar ce vor ei, niciodata nu am intalnit oameni care sa recunoasca ceva „nici cu cartile pe fata”, parca suna cunoscuta chestiunea acesta. Este un adevar de care se lovesc romanii zi de zi, „hoti si mincinosi”, ma refer la poloiticieni care „prinsi cu minciuna pe fata”, tot o dau la intors ca … „este scoasa din context … „. Te invit sa „cuosti mai bine „atitudinea romanilor fugari din Romania pana in 1989, care au si´ñau tradat „fratii” doar pentru a „linge blidele strainilor”, a … sa nu confundam lucrurile, Romania pana in 1989 nu insemna „doar regimul lui >Ceausescu ci si imensa populatier de circa 23 miioane de romani: Asa, pentru a avea un sprijin promis de „semnatarii romani ai scrisorii, fostul rege a fost convins sa o semneze si el in schimbul sprijinului obtinerii tronului, de parca populatia Romanie era o piesa de domino pe care romanii fugari in occident ar fi putut sa o mute cim vor ei. Raul facut , nu regimului comunist dupa 1990, ci romanlor a fost imens, sa nu spui ca nu vezi cu ochiul liber „soarta intregului sistem industrial si economic al Romanie de dupa 1990”, ca atunci inseamna ca ai orbul gainilor !. Insista si ai sa gasesti „Declareatia de la Budapesta din iulie 1989 si semnatarii ei in totalitate, insista. Cat priveste tratativele de la Stockholm … problema asta, mancurtii prezinta doar „iamginea prin care vor sa-i manipuleze pe romani, nu si intregul adevar care este mai complicat. Eu fac o comparatie simpla, Printul Cuza a lansat cele mai multe reforme de la inceputuirle statului democrat Romania, pana si numele Romania tot din timpul lui il avem ca si alfabetul LATIN dar este atacat dur in defavoarea neamtului, doar „dusmanii unui popor „din interior” pot face asa ceva, gen „monstruoasa coalitie”. .. trage concluziile … de tradatori are destul parte si romanii si Romania.
Ai cazut iar in butoiul cu trascau de delirezi intr-una.