În principiu, nu este deloc complicat să te joci cu o kendama, însă gesturile pe care un copil le face atunci când o mânuiește înseamnă enorm pentru sănătatea lui. Kendama ajută la îmbunătățirea atenției, menține articulațiile sănătoase și, cel mai important, are efecte benefice asupra coordonării motrice.
Specialiștii în kinetoterapie recomandă kendama în detrimentul dispozitivelor digitale.
„Există mai multe beneficii ale jocului cu kendama. Poate cel mai important argument pentru care eu o recomand este faptul că-i îndepărtează pe copii și adolescenți de dispozitivele digitale. Pe de altă parte, kendama ajută la tot ce înseamnă coordonare mână-ochi, crește capacitatea de concentrare, îmbunătățește sistemul nervos și ajută din punct de vedere al vitezei de reacție pentru că trebuie mânuită din articulația mâinii și a umărului”, explică beneficiile jucăriei kendama Cristian Drăghiceanu, fiziokinetoterapeut și osteopat.
Singurul lucru la care părinții ar trebui să fie atenți atunci când copiii aleg să se joace cu o kendama este legat de postură. Jocul cu kendama presupune concentrare și multă atenție, iar pentru asta mulți copii aleg să stea aplecați, cu capul înainte, iar o astfel de poziție nu este tocmai confortabilă.
„Postura pe care o adoptă copiii când se joacă cu kendama nu este cea mai bună, însă ea se poate regla. Într-adevăr măiestria jocului este să te concentrezi, dar trebuie acordată atenție posturii. În rest, eu văd doar beneficii în legătură cu această jucărie”, mai spune fiziokinetoterapeutul Cristian Drăghicescu.
Istoria de secole a kendama
Tot mai populară în ultimii ani și în România, jucăria kendama are o istorie de secole. Deși se consideră că face parte din cultura japoneză, se pare că primele kendama au apărut în Europa, mai exact în Franța.
Primele jucării asemănătoare kendama au fost inventate de francezi în secolul al XVI-lea și au fost denumite „bilboquet” sau „bâta cu bilă”. Mare amator al acestei invenții franțuzești ar fi fost chiar regele Henric al III-lea al Franței care era cunoscut datorită pasiunii sale pentru „bilboquet”.
Totuși asocierea cu Japonia nu este întâmplătoare, pentru că japonezii au fost cei care au transformat kendama în jucăria pe care o cunoaștem astăzi. „Bâta cu bilă” a ajuns din Franța în Japonia în jurul anului 1800, iar japonezii i-au adăugat cupele laterale și vârful conic. De asemenea, tot japonezii au fost cei care au făcut ca bila să poată fi prinsă în vârful conic.
Astfel, datorită ingeniozității japonezilor, kendama este recomandată astăzi de specialiști pentru coordonare, echilibru și concentrare.
Forma modernă a kendama a fost standardizată însă în anul 1919 de Hamaguchi Kazuo, care a reușit să o transforme într-un joc de precizie.
Kendama, fenomen internațional
Abia în 1975, Japonia înființează Asociația Japoneză de Kendama, instituție care a stabilit regulile oficiale ale jocului, dar și dimensiunile standard ale kendamei.
După anul 2000, kendama devine fenomen global, în mai multe state organizându-se chiar campionate de kendama.
România s-a alăturat la rândul său acestui fenomen, jucăria fiind intens promovată, începând cu 2016, chiar și de persoane publice. Pasionații de kendama din România organizează la rândul lor competiții, la noi în țară.
Un joc, două niveluri importante
Kendama are mii de mișcări pe care jucătorii le pot face, însă Asociația Japoneză de Kendama a implementat două niveluri, inspirate din sistemul de grade al artelor marțiale „kyu” și „dan”. Nivelul „kyu” este destinat începătorilor, iar sistemul „dan” celor avansați.
Regula jocului este fixarea bilei pe una din cele trei cupe ale jucăriei sau în vârf, iar bila trebuie să rămână aici preț de o secundă. Asta înseamnă că trucul a reușit. Dacă bila atinge ken-ul și cade imediat, înseamnă că mișcarea nu a fost executată cum trebuie.
În competițiile oficiale, jucătorii au câte trei încercări pe truc și un timp limitat de cel mult 60 de secunde pentru a face mișcările.
