JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (39)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (Alegro ma non tropo) Editura Junimea Iaşi 2018

Concluzii, adică o singură concluzie

Pentru că toţi suntem bântuiţi de conştiinţa finalului implacabil, preocuparea jocurilor reprezintă singura cale mireană de a merge senin înainte, ludoterapia reprezentând panaceul.

Toate acestea fiind zise, nu se poate trage decât un singur învăţământ: întrucât DEOCAMDATĂ nu suntem pregătiţi să sperăm la revenirea noastră în viaţa fătului, măcar să ne educăm adulţii şi seniorii să devină apţi pentru traiul cât mai apropiat de mentalităţile jocurilor copiilor mici. Aceasta ar fi cea mai lesnicioasă cale spre fericire. Cine are urechi de auzit să audă!

Aşadar, acum desigur veţi înţelege de ce vom repeta ori de câte ori este nevoie:

Manifest pentru savanţii lumii: „Lăsaţi din preocupările dumneavoastră temele inutile! Concentraţi-vă geniul şi experienţa doar pentru a inventa procedeele prin care să poată oricine reveni în burta mamei, unicul loc unde fericirea depăşeşte clipa singură, elimină teroarea spaimelor viitorului, fiind prezentă tot timpul!”

Anexă:

Exemple din marea literatură

Iată două materiale iconoclaste prin care se va dovedi, fără posibilitate de tăgadă, că şi cele mai mari capodopere artistice nu sunt decât tot jocuri. Cele mai relevante sunt piesele de teatru. Păi, nu se spune că marele actor Ics von Ygrec joacă magnific rolul lui Romeo? Că „joacă”?

Ca orice joc, arta îl face atât pe interpret, cât şi pe spectator să uite de problemele ce-l asediază şi să rămână doar în prezent. Asta, desigur, cu condiţia ca reprezentaţia să fie de un nivel suficient de înalt pentru a anula pe parcursul ei din mintea auditoriului atât de sâcâitoarele întrebări ale trecutului, cât şi grijile venite din viitor.

De pildă, cunoscuta şi veşnic actuala temă a iubirilor împiedicate de către familiile neînţelegătoare, un story folosit şi iar folosit atât în comedii, cât, mai ales în drame, în vodeviluri şi în tragedii. Ţine doar de talentul autorului ca dintr-un material atât de uzat să mai poată ieşi ceva acceptabil ori chiar o capodoperă. Ceea ce exigenta critică dramatică n-a remarcat este că, de fapt, chiar şi capodopera se supune regulilor jocului.

„Am Ende des Spiels wartet der Teufel[1].” (Karl Friedrich, Wilhelm Wander Hrsg. Deutschessprichwörterlexikon, Band 4,

Leipzig 1876, Sp. 694)

O dramă

William Shakespeare

Romeo şi Julieta

a) jocul imitativ

Doi tineri, pe numele lor Romeo şi Julieta, se joacă „de-a tata şi de-a mama”, adică de-a adulţii care se iubesc; când se joacă „de-a tata şi de-a mama”, copiii o fac cu atâta convingere încât în clipele acelea chiar se iubesc;

b) jocul cu reguli şi roluri, adică

1b- cunoaşterea şi respectarea regulilor

Cei doi tineri ştiu că familiile lor nu se suportă, că se urăsc, că regula este să n-ai de-a face cu cei din celălalt clan, dar ei nu ţin cont de acest comandament fundamental;

2b- distribuţia riguroasă a participanţilor

2b1 – protagoniştii, personajele importante şi figuranţii

– protagoniştii:

Romeo, fiul familiei Montague,

Julieta, fiica familiei Capulet,

– personajele mai mult sau mai puţin importante pentru mersul acţiunii:

Mercuţio şi Bemvolio, prieteni cu Romeo;

Tybalt, din cealaltă tabără,

Lorenzo

Soţii Montague, Soţii Capulet

2b2 – figuranţii:

Prinţul Escalus, Paris (din familia Prinţului)

Balthazar, Gregory, Peter, Abraham – slujitori, doica.

2b3 – chibiţii:

Bărbaţi, femei din Verona.

2b4 – ierarhia:

După cum aţi observat, nu au putut fi puşi în aceeaşi linie nici măcar figuranţii…

3b – spiritul de echipă:

Ambele tabere sunt atât de fidele echipei din care fac parte încât nu pregetă să-şi dea până şi viaţa în jocul lor;

4b – competiţia:

Este dusă cu încrâncenare până la ultimele consecinţe;

5b – rivalitatea:

Este prezentă în tot jocul.

6b – scorul

Înfrângere antumă pe toată linia; victorie şi glorie eternă postumă.

7b – nevoia de antrenament (de pregătire în domeniu):

Nenumăratele perioade de studiu ale actorilor; exersarea urii de către personajele de pe scenă.

Arbitrul:

Presa şi publicul.

O comedie:

Jean-Baptiste Poquelin (Molière)

Avarul

Harpagon – tatăl lui Cléante şi al Elizei, îndrăgostit de Mariana – protagonist;
Cléante – fiul lui Harpagon, iubitul Marianei – jucător important;
Eliza – fiica lui Harpagon, iubita lui Valeriu – jucătoare importantă;
Valeriu – fiul lui Anselm, îndrăgostit de Eliza – jucător important;
Mariana – iubita lui Cléante şi cea pe care o iubeşte Harpagon – jucătoare importantă;
Anselm – tatăl lui Valeriu şi al Marianei – jucătorul surpriză;
Frosina – peţitoare – membră a echipei;
Jupanul Simon – intermediar – membru al echipei;
Jupân Jacques – bucătar şi vizitiu al lui Harpagon – membru al echipei;
La Flèche – servitorul lui Cléante – membru al echipei;
Doamna Claudia – slujitoare la Harpagon – membră a echipei;
Brindavoine şi La Merluche – servitorii lui Harpagon – penultimii aleşi în echipă;

Ca jocul să aibă şanse, sunt acceptaţi pe teren (scenă) şi ultimii rămaşi pe margine:

comisarul şi secretarul său – ultimii aleşi în echipă;

Acţiunea se petrece la Paris şi, în acelaşi timp, pe diversele scene ale lumii.

Acelaşi tipar al jocului are loc şi în pictură, în muzică, în cinematografie sau în dans. „Gândirea modernă a luat din joc mai ales elementele care au contribuit la fondarea esteticii. Plăcerea trăită în activitatea spontană legată de crearea formelor sensibile a făcut din joc simbolul operei de artă[2]”.

Din spusa lui Shakespeare că „Viaţa este o umbră trecătoare, un biet actor care se împăunează şi se agită atât timp cât e pe scenă şi despre care apoi nu se mai aude nimic” înţelegem că viaţa este însuşi jocul fără de care actorii nu pot exista. (Actorii fiind şi ei oameni, jocul este cel fără de care nu putem exista ca oameni.)

Cuprinsul:

Justificare………………………………………………………….2

De ce Vocalize în Sol Major?………………………………………………….3

Homo ludens………………………………………………………..4

Jocul ca panaceu împotriva timpului…………………………………….6

De luat la cunoştinţă………………………………..………………9

Primele exemple, exemplele elementare……………..……………15