Justiția se întoarce în epoca Năstase fără procurorul Panait

Nu este o întâmplare că Adrian Năstase a reapărut în public la congresul PSD, direct după o sindrofie a lui Xi Jinping la Beijing. Chiar dacă reapariția a fost însoțită de insulte la adresa celor care îl contestă. De la „îi invit să-mi numere ouăle”, Năstase a trecut direct la referiri despre mamele urmăritorilor săi de pe Facebook. Nu mai e nici Năstase ce-a fost odată. De la ironiile fine ale „aristocrației politice” a ajuns la ghiolbănii demne de pleava societății.

Adrian Năstase a venit să-i dea binecuvîntarea lui Sorin Grindeanu, ales șef al PSD cu o unanimitate jenantă pentru un partid democratic, într-un congres ce a reamintit de perioada comunistă.

Sunt multe asemănări între Năstase și Grindeanu, dincolo de diferența de anvergură și numărul lecturilor obligatorii. De la nivelul său inferior, actualul șef al PSD visează la o mezalianță solidă între politicieni și magistrați, mezalianță care a început deja să se contureze, în disprețul statului de drept.

Sorin Grindeanu și-a făcut debutul în politica mare, sărind din barca lui Liviu Dragnea, unde prindea știuci, direct în fruntea guvernului, unde a încercat să-i scape pe peștii mari din politică. Catch and release!

Ordonanța 13, prin care a încercat să-i amnistieze pe Liviu Dragnea și restul  inculpaților și condamnaților României, este gestul său fondator. Și formator, în aceeași măsură. Cât timp va fi în politică, lui Grindeanu îi va scrie pe frunte „noaptea, ca hoții”, chiar dacă, mai nou, acționează la lumina zilei împotriva unei justiții funcționale.

„Nu cred în arestările de vineri seara!”, ne spunea Adrian Năstase în 2002. Una din declarațiile care l-au forțat pe tănărul procuror Cristian Panait să se arunce în gol, spălând parțial prin moartea sa imaginea unei justiții îngenuncheate de politicieni și securiști.

Astăzi nu mai avem un procuror Panait. E plin de procurori Ponta, colegul lui Panait care s-a predat lui Năstase și a făcut carieră în politică. Nu neapărat un procuror care să-și pună capăt zilelor, ci unul care să ia atitudine contra mezalianței favorabile corupților, care se înfiripează între politicieni și magistrați. Între politicienii care apără privilegiile nesimțite ale magistraților, doar pentru a beneficia de impunitate în fața legii, și magistrații din gruparea Liei Savonea, care a instaurat un regim dictatorial la vârful Jutiției, ale cărui victime sunt în primul rând magistrații.

Este gruparea care i-a făcut plângere penală Oanei Gheorghiu pentru delict de opinie, sperând că un judecător o va pedepsi exemplar, pentru „îndrăzneala” de a contesta pensiile speciale.

Este gruparea care l-a băgat pe premierul Ilie Bolojan într-un dosar de corupție, fără să aibă vreo probă concretă că ar fi săvârșit vreun trafic de influență, ci doar cu intenția de a fi maculat de presa plătită de PSD din banii noștri. „Păcatul” originar al lui Bolojan este tot acela de a se fi opus pensiilor speciale ale magistraților. În tot acest timp, Sorin Grindeanu jubilează și dă lecții de bună guvernare. El, care nu-și mai aparține, pentru că are un dosar „Nordis”, care-i poate arunca oricând în aer cariera politică, dacă mișcă în front în fața magistraților.

Este grupul organizat care, între cele două de scrutin de la alegerile prezidențiale din mai, spera să câștige George Simion, pentru că, așa cum s-a exprimat un procuror-șef cu nume renascentist, într-un cerc restrâns, „cu George se poate discuta, spre deosebire de Nicușor”. Adevărul că Simion nu se dă de ceasul morții să conteste pensiile speciale ale magistraților. Știe foarte bine că magistratura e plină de auriști și nu vrea să-și supere electoratul.

Este gașca care a suspendat dreptul unor judecători români de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în problema prescripției, pentru a putea să-i pună în continuare în libertate pe gulerele albe. Lucru inimaginabil și revoltător într-un stat de drept.

Este gruparea care-și imaginează că poate face orice.

Plângerea penală a CSM împotriva Oanei Gheorghiu este semn că capii justiției s-au rupt de realitățile din România, la fel cum șefa CSM, Raluca Costache, era ruptă de realități când declara că o pensie de 11.000 de lei net pentru un magistrat este insuficientă.

Este un atentat grav la libertatea de expresie, iar eu, ca ziarist, protestez vehement față de această viziune autoritară. Orice voce din spațiul public, care contestă pensiile speciale,  se poate trezi cu un proces pe care să-l piardă în „Justiție” și să plătească astfel din propriul buzunar, ca să se învețe minte.

Toate aceste lucruri se petrec sub ochii noștri, a contribuabililor care plătesc privilegiile exagerate ale magistraților, și nimeni din sistemul de Justiție nu mai are curajul să reacționeze.

„Ce motive sunt acum pentru a lăsa capul jos? Frica de Inspecția Judiciară, de CSM, de președinta ÎCCJ? Păi asta înseamnă să fii judecător?”, se întreba deunăzi, retoric, o doamnă lector universitar de la „Babeș- Bolyai”, specialistă în Drept.

Realitatea este că nu mai mișcă nimeni în front după excluderile din magistratură ale judecătoarelor Camelia Bogdan, Daniela Panioglu și Alina-Nadia Guluțanu, precum și după controalele Inspecției Judiciare, conduse de Roxana Petcu – un alt om de bază al grupării Savonea.

Câteva ONG-uri vor să protesteze vineri, la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), împotriva regimului autoritar impus de Lia Savonea. Societatea trebuie să reacționeze în fața acestor abuzuri ale magistraților, binecuvîntate de politicieni. Justiția din România nu se poate întoarce în epoca lui Adrian Năstase și Rodica Stănoiu, chiar dacă Sorin Grindeanu și Lia Savonea face eforturi să-i semene.