„JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“ (76)

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz. 

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz. 

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz. „JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

 

f3 Probleme cu bulgărul de aur

În privinţa noţiunii generice „Bulgărele de aur”, nu se face distincţia dintre o bucată de rocă din materialul nobil şi o piatră conţinând doar steril. Poate că, în viitor, ştiinţa, în expansiunea ei fără precedent, va introduce şi o unealtă care să stabilească indicele cantităţii de aur din interiorul fiecărui „bulgăre”. Însă, până atunci, se întâmplă ca uneori ofertantul să prezinte în mod conştient o rocă din steril drept bulgăre de aur, altădată este chiar încredinţat că este într-adevăr metal nobil ceea ce doreşte să dăruiască (deşi cantitatea de aur din bulgărele respectiv este infimă ori lipseşte cu desăvârşire) şi îi vine greu să accepte refuzul.

Dintre numeroasele pietre prezentate drept bulgări de aur, deşi nu conţin decât steril, iată şi două exemple foarte des întâlnite: ofertele unor sentimente (de pildă, declaraţii de dragoste) respinse ori trimiterea unor manuscrise la edituri unde sunt pe bună dreptate ignorate. Rezultatul va fi un moment penibil, conţinând imensa dezamăgire a ofertantului, însă cel ce l-a respins neavând motive să-i pară rău. (Doar dacă a acceptat acel bulgăre de steril va trăi decepţia, atunci când va afla că s-a înşelat – în dragoste, respectiv într-o investiţie editorială greşită.)

Vom exemplifica o exact asemenea situaţie ce a fost dusă în faţa instanţei prin dosarul în care Ludwig van Stieberen Fiul a fost judecat pentru tentativă de omor. Şi de data aceasta a fost nevoie de prestaţia maestrului Ludovic L., pe care nu-l cheamă – nici vorbă! – Ludovic L. pentru ca dreptatea să învingă[1].

Ludwig van Stieberen Fiul nu seamănă absolut deloc cu părintele său, Ludwig van Stieberen Tatăl: Tatăl a fost un adevărat van Stieberen, un adevărat Senior (demn, grav, punctual că puteai să-ţi fixezi ceasul după apariţiile sale, tot timpul la patru ace, pretinzând şi impunând respect), pe când Fiul a rămas întreaga viaţă un adolescent întârziat (mereu pus pe şotii, delăsător, pierde-vară, neglijent, într-un cuvânt „un fluturaş”, cum l-a numit atât de potrivit doamna Julia Klemm). Şi, deşi era limpede pentru toată lumea că nu puteai pune preţ pe spusele lui Ludwig van Stieberen Fiul, multă lume, furată de reputaţia numelui van Stieberen, îi acorda totuşi credit. Aşa se face că Ludwig van Stieberen Fiul, într-una din veşnicele sale „glume”, i-a cerut mâna domnişoarei Monika; într-o altă farsă, a scos la vânzare acţiunile UZFR, atunci când uzina nici nu mai exista; iar cireaşa de pe tort a fost când s-a prezentat la concursul „Un cântec pentru poporul nostru”, deşi n-avea pic de ureche muzicală.

De fapt, dintre multele prostii pe care le tot făcea, aceste trei tocmai arătate au constituit capetele de acuzare ce l-au adus în faţa Tribunalului. De ce tocmai aceste trei?

  1. Când nunta cu domnişoara Monika a fost anunţată, invitaţiile trimise şi sala închiriată, iar mirele s-a răzgândit, Monika şi mama ei s-au sinucis. Ceea ce a fost socotit ucidere din culpă de către învinuit, chiar dacă nu el a fost cel ce le-a aruncat cu mâna lui pe bietele femei în lacul de acumulare. (Acuzarea a cerut eticheta „ucidere din culpă cu premeditare”, dar în sentinţă nu apare decât „ucidere din culpă”.)
  2. Vânzarea unor acţiuni ale uzinei UZFR aflată în stare de faliment a fost socotită pur şi simplu escrocherie. O escrocherie de pe urma căreia mii de familii şi-au pierdut economiile de o viaţă. Drept urmare, şapte persoane şi-au luat viaţa.
  3. Prezentarea la concursul televizat „Un cântec pentru poporul nostru” a fost considerată o ofensă adusă întregii naţiuni.

În apărare, maestrul Ludovic L. (pe care-l cheamă altfel) a arătat că:

  1. Este mai cinstit să te opreşti din timp şi să nu continui un drum despre care te-ai convins că nu duce decât într-o prăpastie;
  2. Cu banii obţinuţi din vânzarea celor 49% din acţiunile UZER au existat şanse reale ca uzina să poată supravieţui, doar atât de neprevăzuta criză a nichelului făcând ca strategia de revitalizare să nu aibă şanse. (În cuvântul săi, Ludwig van Stieberen Fiul a amintit, cu inconştienţa lui caracteristică, că întotdeauna bursa a fost, este şi va fi un teritoriu riscant.);
  3. Insuccesul la concursul „Un cântec pentru poporul nostru” l-a durut în primul rând pe el, pe învinuit, mai ales că s-a produs încă în prima fază preliminară, cea netelevizată, aşa că poporul nostru n-a avut cum să fie ofensat, ci doar el, acuzatul, a suferit profund, întrucât a fost şi este convins că juriul l-a descalificat profund nedrept. („Credeţi că juriul a fost într-adevăr răuvoitor?” l-a întrebat judecătorul pe maestrul Ludovic L.. „Nu are importanţă nici ce cred eu şi nici ce a crezut juriul, important este ce a crezut şi ce crede mandantul meu” a răspuns avocatul.)

Totuşi, pentru dezastrul pricinuit, pentru că a cauzat atâtea tragedii, justiţia suverană n-a putut să nu-l condamne pe Ludwig van Stieberen Fiul, chiar dacă a ţinut cont de faptul că era vorba despre un vlăstar al familiei van Stieberen.

Lumea a rămas dezamăgită: de ce, tocmai de data asta, Ludovic L. n-a venit cu instructivele sale citate din Seneca, Sfântul Augustin şi Borak cel Bătrân? O vreme, oamenii au fost încredinţaţi că aceasta a fost cauza pentru care avocatul a pierdut şi acest proces. Eroare! A trebuit să vină însuşi maestrul să-i lămurească: „Păi, n-am pierdut eu întotdeauna orice speţă, chiar şi când am folosit nepreţuitele citate?”

Ruşinaţi, nesăbuiţii critici au trebuit să-i dea dreptate.

Întrebări:

  • De ce credeţi că din multele poante, glume sau greşeli săvârşite de către Ludwig van Stieberen Fiul, tocmai acele trei au fost aduse în faţa judecătorului?
  • Credeţi că doar acumularea acelor acţiuni profund regretabile l-au adus pe Ludwig van Stieberen Fiul în boxa acuzaţilor?
  • Dacă răspunsul l-a întrebarea precedentă a fost „Da”, credeţi că o singură greşeală dintre cele trei ar fi fost socotită nevinovată? Şi, prin extensie, credeţi că, în general, o singură greşeală poate fi socotită nevinovată? Ce consecinţe ar avea un asemenea raţionament?

 

[1] A nu se crea falsa impresie că, în lipsa maestrului Ludovic L. (indiferent sub ce nume şi ce înfăţişare ar apărea), Justiţia suverană nu şi-ar face în cel mai profesionist (şi glorios) mod datoria! Însă maestrul Ludovic L. (indiferent sub ce nume şi ce înfăţişare ar apărea) este partea de excelenţă a Justiţiei suverane.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.