Președintele Iohannis se învârte în jurul banilor europeni pe care îi plasează în sfera conceptului. Situația este în copia celei din comunism prin care se dorea schimbarea însă în condițiile acelui sistem, fără abatere. Iluziile oferite de propagandă sunt extrem de puternice, cu impact, mai ales în situația României. Dacă banii ar fi problema esențială în ce privește situația noastră dramatică, lucrurile ar fi simple. România este un aspirator financiar fără limite încât niciun program de relansare nu îi poate face față. Mobilizarea în direcția bună are nevoie de o eradicare a societății aflată în derivă.
Președintele Iohannis vorbește în numele unor grupuri de interese care au pus ochii ca niște psihopați pe fondurile europene. Aflat la al doilea mandat de livrat agitație electorală zilnică, din poziția unui arhitect al consolidării degradării sociologic-politice, președintele nu reușește să depășească situația unui captiv. Nu-l salvează nici capacitatea democratică, inexistentă, nici un angajament uman veritabil față de societatea românească. Faptul că banii europeni devin o soluție la criza endemică este contracarat de modul în care acționează politic președintele, cel care nu a reușit să devină nici în al doilea mandat reprezentantul României în sensul interesului național.
Președintele ar putea deveni un critic punctual al nereformării, însă s-ar afla în contradicție cu modul său gregar de acțiune. Banii europeni au nevoie de liberalizare a serviciilor și de o limitare masivă a statului în economie. Birocrația, statul electoral al funcționarilor cu implicita corupție nu pot asigura absorbția fondurilor de redresare. Banii europeni nu pot fi sursa consolidării corupției și a unui stat care sufocă orice prrspectivă europeană.
Președintele Klaus Iohannis este departe de a fi promotorul unei spargeri a statului totalitar cu consecința trimiterii pe piața muncii a hoardelor de agenți electorali care au devenit principalii beneficiari ai banilor publici. Acest tablou sumbru exclude orice posibilitate reformistă.
Statul comunist s-a refăcut în totalitate, reprezentanții săi emițând pretenții pe măsură. Klaus Iohannis este apostolul acestei insidioase acțiuni, care îi asigură stabilitatea, de-acum sinistră, a mandatului. Există toate indiciile că cele 80 de miliarde de euro , sumă insuficientă pentru aducerea României într-un punct de minimă dezvoltare, nu pot fi accesate cu actuala configurație a socio-economică. De altfel, toată clasa politică este în fața unei oferte pe care nu o poate gestiona prin lipsa instrumentelor microsistemice cu desăvârșire inexistente.
Ar fi total fals sa-l consideram si in gluma pe Malai Mare vreun promotor de orice fel. Si asa se construieste iluzia ca el ar fi vizitiul nimerit care tine haturile carutei numite Romania, dar in realitate cei care le trag sunt altii. Eventual el ar putea fi vizitiul dricului care duce tara la groapa.