„Mi-aş fi dorit ca tatăl meu, Ştefan Piersic, şi ca mama mea, Vera Piersic, să-şi aducă aminte că, la 27 ianuarie 1936, erau la filmul «Tarzan» la Cinema Central. Când filmul era aproape gata, mama a pus: «Ştefan, cred că nasc». Este fantastic. M-am născut într-un cinematograf şi acum un cinematograf îmi poartă numele.” Urcat, miercuri seară, pe scenă, la Cluj, actorul a mărturisit: „Nu-mi vine să cred că împlinesc 75 de ani. Unde au trecut? Au trecut ca o răsuflare. Eu sunt actorul care a jucat luni, marţi, miercuri, joi, vineri, roluri grele”.
Fostul cinematograf „Republica” din Cluj se numeşte acum „Florin Piersic”. Restaurarea şi modernizarea lui la standarde europene au costat 2,2 milioane de euro. Pe lângă mobilierul ultramodern, publicul beneficiază de un sistem de sunet de ultimă generaţie, Dolby Digital, şi de posibilitatea de a viziona filme în 3D.
Este cadoul pe care oraşul transilvan i l-a făcut, de ziua lui, unuia dintre cei mai iubiţi artişti români de teatru şi film. În prezenţa a mii de clujeni el a venit la inaugurarea cinematografului călare pe un cal alb de rasă grea belgiană, în costumul lui Mărgelatu. A reuşit să-şi strunească calul la timp, demonstrând că nu şi-a pierdut îndemânarea de la 40 de ani, când a turnat filmul.
Născut la 27 ianuarie 1936, se pregătea, la terminarea liceului, să dea concurs la Facultatea de Medicină Veterinară pentru a urma profesia tatălui său. Intrarea la Teatru s-a datorat unei glume, aşa cum povestea odată într-un interviu. Colegii l-au rugat să-i facă să plângă. A ajuns astfel în faţa „Comisiei de Aptitudini”, condusă de Elena Negreanu. Avea să afle apoi, din ziarul local „Făclia”, că a trecut proba de aptitudini şi trebuie să se prezinte la examen. A susţinut concursul la Institutul de Artă Teatrală în 1953, în faţa unei comisii formate din Marietta Sadova, George Vraca şi Costache Antoniu.
Primul contact cu aparatul de filmat a constat în proba de telegenie şi în recitarea poeziei „Oda pădurii”. Examenul de Stat l-a susţinut cu „Peer Gynt”, rol pe care îl va relua la 48 şi la 78 de ani, iar primul rol va fi Boierul Niculiţă din „Păcat boieresc”. Între 1958 şi 1959 îşi face stagiul, împreună cu întreaga promoţie, la Teatrul din Piatra Neamţ, iar la terminarea lui este angajat prin concurs la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde joacă rolul Aleksei din „Tragedia Optimistă” şi Richard Dudgeon, din „Discipolul diavolului”. Urmează Val Xavier din „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, Pascal din „Maşina de scris”, dar şi Făt-Frumos din „Înşir’-te mărgărite”.
Cu Medeea Marinescu în Străini în noapte
Drumul pe scenă îi este schimbat de Alexandru Fiţi, după cum declară chiar actorul, care-l distribuie în Lennie din „Oameni şi şoareci” de John Steinbeck, unde face un rol uluitor. Devine Rodolpho din „Vedere de pe pod”, joacă în „Din jale s-a întrupat Electra”, în „Heidelbergul de altădată”. Un alt rol antologic este cel la Prinţului Mîşkin din „Idiotul”, dar nu poate fi uitat nici Leonaş din „Coana Chiriţa” sau celelalte apariţii ale sale pe scena Naţionalului în „Dulcea pasăre a tinereţii”, în „Un flutre pe lampă”, soldată cu un succes formidabil, în „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, care-i aduce aplauze furtunoase.
În prezent, succesul îl urmează prin oraşele din toată ţara în care spectacolul „Străini în noapte” (numele românesc al piesei „Les Montagnes russes” de Eric Assous, tradusă şi regizată de maestrul Radu Beligan) se joacă de fiecare dată cu casa închisă, aşa cum s-a întâmplat şi ieri la Cluj. Având-o parteneră la început pe Emilia Popescu, îi dă replica acum în acest spectacol talentata actriţă Medeea Marinescu.
„Actorul care putea să joace orice”
În Mărgelatu, rolul cel mai îndrăgit
Iubitorii scenei regretă că actorul nu a interpretat mai multe roluri în teatru.
Filmul îi va aduce însă cea mai mare popularitate. Ion Popescu Gopo l-a distribuit în „O poveste ca în basme” şi în Prometeu din „Paşi pe lună”. Joacă în „S-a furat o bombă”, iar Mihai Iacob îl alege pentru „Celebrul 702”. Şi regizorii încep să şi-l dispute. Mircea Drăgan, pentru „Neamul Şoimăreştilor”, Francisc Munteanu, pentru „Tunelul”… Şi mai ales, seria filmelor de aventură: „Haiducii lui Şaptecai”, „Zestrea Domniţei Ralu”, „Agentul straniu”, „Pintea”, „Drumul oaselor”, „Misterele Bucureştilor”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”. Personajul Mărgelatu, poate cel mai iubit din cinematografia românească, îl face celebru în anii ’80.
„Pentru femei, a fost, aşa cum mărturisea odată, actorul care întotdeauna a reprezentat un justiţiar, un pistolar, un macho.” Pentru regizori a devenit „actorul care putea să joace orice”.
Florin Piersic a primit numeroase distincţii, printre care „Premiul pentru întreaga carieră”, la „Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF)”, în 2009, şi „Medalia de Aur a Artelor Transilvane”.
Talentul debordant şi versatil a fost dublat de farmecul personal al acestui actor cu figură de june prim.
„Sunt o fire comunicativă, mărturisea el într-un interviu. Este poate un defect, poate o calitate, dar îmi place să stau de vorbă cu toată lumea. Aşa eram şi înainte să devin Florin Piersic, aşa sunt şi acum. Actorii cunoscuţi de pe scenă sau de pe ecran sunt opriţi deseori pe stradă, la restaurant, la frizer şi chestionaţi cu mai multă sau mai puţină curiozitate. Şi atunci răspund fiecăruia cum pot. Popularitate? Dragoste? Ştiu eu cum să-i zic? Sigur că nu se întâmplă întotdeauna şi în tot locul”.
Dar şi azi se întâmplă la fel. Florin Piersic este oprit şi acum peste tot unde se duce. La 35 de ani spunea că s-a risipit… Acum are 75 de ani.
Invitat recent la „10 pentru România”, artistul a ridicat sala în picioare, fermecător şi astăzi, ca şi ieri.
