Într-o postare pe Madame Blogary, consilierul prezidenţial Sebastan Lăzăroiu apreciază că alianţa Opoziţiei, PSD – ACD, va obţine un scor electoral agregat de maxim 40%, un lucru ce nu poate fi considerat a fi un succes. Concluzia? Ambalată frumos în cuvinte precum „anti-dictatură”, „prosperitate”, „viitor luminos”, Alianţa este doar „puţină bormură pusă în ceai, pentru a linişti instinctele omeneşti”, notează Lăzăroiu.
Analizând alianţa în curs de formare între PSD-PNL şi PC, „sau mai curând între PSD şi ACD (PNL+PC)”, Sebastian Lăzăroiu notează, ironic: „Ce caută un partid care are 1-2% în sondaje alături de două partide care au peste 20%?”. În spatele asocierii, Lăzăroiu vede „resursele mediatice şi financiare pe care PC le pune la dispoziţie”.
„Deci e raţional să ai un partid care nu contează din punct de vedere electoral, doar pentru infrastructura din spatele lui”, apreciază consilierul prezidenţial.
Totodată, Lăzăroiu se vede pus în faţa următoarei „dileme”: De ce două partide care în sondaje însumează peste 50% se aliază împotriva unui partid aflat la putere, care în sondaje are între 15-18%?
„Un posibil răspuns este că, de fapt, alianţa este o construcţie de imagine menită să dezmembreze actuala majoritate, şi aşa fragilă, înainte de 2012. Cu alte cuvinte, dezertările din tabăra Puterii vor fi mai probabile la sfârşit de 2011 sau început de 2012, dacă se va constitui o forţă dominantă în Opoziţie, care să pară implacabilă şi care să poată „tranzacţiona viitorul” unor parlamentari PDL sau UNPR sau UDMR în ansamblu. Astfel, o asemenea alianţă ar avea şi o majoritate actuală, nu doar viitoare, şi ar prelua pârghiile puterii înainte de alegerile din 2012″, explică Lăzăroiu.
Mai mult, notează consilierul, construcţia nu pare raţională. „Se opune unui inamic fragil, are costuri mari de împărţire a resurselor, are costuri mari de armonizare a programului politic, polarizează o piaţă media favorabilă Opoziţiei şi nu poate tranzacţiona viitorul, decât pentru naivi”, scrie consilierul.
Astfel, construcţia va lua un scor agregat de maxim 40%, „ceea ce e evident nu poate fi numit un succes electoral”.
Şi totuşi, continuă consilierul, alianţa are un element raţional: „ceea ce unii filolosofi numeau iraţionalitatea ca strategie raţională”.
Privind apoi la alianţele din 2004, 2008 şi 2009, Lăzăroiu notează trei puncte comune pentru care „înţelegerile pre-electorale” nu au funcţionat, şi anume: niciodată nu a existat o alianţă formalizată şi pre-negociată a celor care se visau la guvernare, preşedintele era din tabăra cealaltă şi avea prerogativa nominalizării candidatului la funcţia de prim-ministru şi teama de anticipate. În opinia sa, Alianţa PSD-ACD trebuie să învingă cele trei obstacole şi, de fapt, cel mai important, „tentaţia trădării”.
