Vieţile secrete ale preşedinţilor americani
Cormac O’Brien este renumit pentru trei cărţi: „Vieţile secrete ale preşedinţilor”, „Vieţile secrete ale Primelor Doamne” şi „Vieţile secrete din timpul Războiului Civil”.
În volumele sale, şi mai ales în cel apărut recent în traducere românească, autorul introduce o serie de anecdote, dintre care unele, aşa cum afirmă el, „despre care profesorii voştri n-o să vă vorbească niciodată”. El oferă imaginea necenzurată a oamenilor de la Casa Albă, cu sutele lor de întâmplări puţin cunoscute, cu incorectitudinea lor politică câteodată, cu pasiunile lor neconforme cu înalta funcţie oficială pe care o deţin. Aflăm, de exemplu, că George Washington îşi cheltuia 7% din salariu pe alcool, că Thomas Jefferson l-a primit pe ambasadorul britanic îmbrăcat în pijama, că James Monroe l-a alergat pe ministrul de Finanaţe afară din Casa Albă cu cleştele de foc, că, având 150 de kilograme, William Howard Taft rămânea adesea înţepenit în cada de la Casa Albă şi consilierii trebuiau să-l ajute să iasă din ea…
„Cu un capitol dedicat fiecărui preşedinte în parte, începând cu George Washington şi până la proaspăt alesul Barack Obama, «Vieţile secrete ale preşedinţilor americani» abordează toate întrebările şi problemele spinoase pe care celelalte cărţi de istorie se feresc să le pună în discuţie: Câţi dintre ei îşi înşelau de fapt soţiile? Există cu adevărat tuneluri secrete pe sub Casa Albă? Ce-a fost în capul lui Nancy Regan când a apărut într-un serial de televiziune?”
Amănunte şocante sau numai picante completează portretele Părinţilor Naţiunii, autorul amintind, în acelaşi timp, motivul pentru care cei mai mulţi dintre ei merită admiraţia sau preţuirea americanilor.
Post-mortem
Apărut în 2002, este al doilea roman din seria „Grant County” a scriitoarei americane de romane poliţiste Karin Slaughter, ale cărei cărţi sunt traduse în peste 30 de limbi. Scriitoarea plasează acţiunea romanului în oraşul fictiv Heartsdale, iar povestea este privită din perspective a trei personaje principale: Sara Linton, medicul pediatru al oraşului şi medic legist cu jumătate de normă, şeful poliţiei, Jeffrey Tolliver, soţul ei de care a divorţat şi cu care s-a recăsătorit, şi subalterna acestuia, detectivul Lena Adams.
Este o călătorie terifiantă, dar plină de suspans.
O seară pe ringul de patinaj cu role al oraşului devine un coşmar, când şeful poliţiei este obligat să împuşte mortal o tânără care îl ameninţa cu pistolul pe un alt adolescent. În timpul investigaţiei medicului legist şi a detectivei, ceea ce părea să fi fost generat de o sarcină nedorită, părere întărită de faptul că Sara Linton descoperă la toaletă un copil nou-născut, mort, se dovedeşte un adevărat coşmar în care pedofilia şi vânzarea copiilor de către părinţii lor au un loc central.
Ancheta se desfăşoară pe fondul remuşcărilor lui Jeffrey de a fi ucis un copil şi al luptelor interioare ale Lenei, abia întoarsă la serviciu după ce fusese torturată de un bărbat care-i omorâse şi sora şi care teroriza oraşul. Oscilând între gândul de a părăsi poliţia şi ispita sinuciderii pe de o parte şi pasiunea pentru munca ei, pe de altă parte, Lena, pe măsură ce cazul înaintează, trăieşte sentimentul neplăcut că se identifică cu victimele.
„Jeffrey se aşeză şi primul lucru pe care-l văzu fu anunţul cu Lacey Patterson, persoană dispărută. Era o fată slabă, cu o figură băieţoasă, cu părul blond ca al mamei ei. Fotografia era o poză de şcoală, cu steagul american în fundal şi globul pământesc în faţă. Sub fotografie erau trecute înălţimea, greutatea şi locul unde fusese văzută ultima oară, precum şi numerele de telefon la care puteau suna cei care o vedeau. Anunţul fusese transmis prin fax tuturor secţiilor de poliţie din zonă şi fusese înregistrat în baza naţională de date cu copii dispăruţi. Dura o vreme până când Biroul de investigaţii din Georgia aduna toate datele, ca să le trimită în toată zona de sud-est a ţării. Dacă ziua aceea era ca toate zilele în America, însemna că numele lui Lacey Patterson fusese introdus laolaltă cu alte sute de nume nou-înregistrate de copii dispăruţi sau răpiţi.”
Lansat cu avertismentul, publicitar de altfel, „O carte pentru cei tari de înger. N-o citi când eşti singur în casă şi nici după lăsarea întunericului”, romanul scriitoarei americane, cu întâmplări şocante şi crude, este bine condus, dialogurile sunt credibile, iar descifrarea misterului trebuie să aştepte până la ultima pagină.
Primul caz al lui Theodor Boone, puştiul avocat
Theodore Boone este singurul copil al unei familii de avocaţi din orăşelul Strattenburg. Ştie deja o mulţime de lucruri despre legi şi visează să devină un faimos avocat pledant. Dar lucrurile se precipită. În localitate are loc o crimă. Principalul suspect este soţul victimei, dar în lipsa unor dovezi clare acesta s-ar putea să scape nepedepsit. Intrat din întâmplare în posesia dovezii indiscutabile a vinovăţiei, Theodor, care promisese să nu divulge sursa, face eforturi disperate pentru a găsi modalitatea prin care să-l convingă pe judecător să o accepte. Şi reuşeşte îm ultimul moment.
„Zgomotul uşii care se închidea îl trezi pe Theo şi în câteva secunde se întinse pe spate, cu ochii în tavanul întunecat, gândindu-se la mănuşile de golf ascunse în biroul său. Sfatul lui Ike de a-şi vedea pur şi simplu de treburile lui, de a ignora existenţa unui martor ocular şi de a rămâne tăcut în timp ce sistmul juridic funcţiona aiurea era foarte greşit. Totuşi, o promisiune e o promisiune, iar Theo îşi dăduse cuvântul de onoare faţă de Julio şi de vărul său că va păstra secretul. Şi dacă nu ar face-o? Dacă s-ar duce în cabinetul judecătorului Gantry a doua zi dimineţă la prima oră şi i-ar arunca mănuşile pe birou şi i-ar spune totul?”
Scriitorul John Ray Grisham Jr., fost politician, avocat pensionat, este un bine cunoscut autor de romane al căror subiect este legat de lumea sistemului judiciar modern. Ca tânăr avocat, şi-a petrecut o mare parte din timpul său în tribunal şi pregătindu-se pentru înfăţişările la Curte din dimineaţa următoare. Experienţa din tribunal se va transforma într-o mină de subiecte pentru viitoarele sale cărţi. Primul roman, „Şi vreme e ca să ucizi”, i-a luat trei ani, a fost iniţial respins şi s-a publicat apoi într-un tiraj insignifiant. Abia „Firma”, cea de al doilea volum, îi va aduce recunoaşterea, ajungând, în 1991, pe locul 7 în topul celor mai bine vândute cărţi. „Publishers Weekly” l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzări al anilor ’90”, cu un total 60.742.289 de exemplare. Este de asemenea unul dintre cei doi autori, celălalt fiind Tom Clancy, care au vândut 2 milioane de copii la prima ediţie a unei cărţi.
„Primul caz al lui Theodore Boone” este o carte scrisă în egală măsură pentru adulţi şi pentru copii. „Los Angeles Times” remarca: „Deosebit de interesantă abilitatea lui Grisham de a relata legea unor cititori care probabil nu înţeleg câtuşi de puţin cum sau măcar dacă ea le afectează viaţa de fiecare zi”.
Spre deosebire de alte volume ale sale, acesta ocoleşte violenţa, reuşind, în acelaşi timp, să păstreze suspansul.
În căutarea lui Watson
Soţii Tracy Mack şi Michael Citrin sunt coautorii unei serii de cărţi, intitulată „Sherlock Holmes şi ştrengarii din Baker Street”, care povestesc aventurile unui grup de copii ai străzii care-l ajută pe celebrul detectiv al epocii victoriene, conceput de Arthur Conan Doyle, în rezolvarea unor cazuri.
Doctorul Watson, prietenul şi partenerul lui Sherlock Holmes, a fost răpit de oamenii lui Moriarty şi dus în catacombele din Cimitirul West Norwood. Ozzie Manning, cel mai inteligent dintre ştrengari, împreună cu banda de 12 orfani isteţi, pornesc în căutarea lui şi se pomenesc în nişte situaţii extrem de grave din care pare imposibil să scape.
„În ultimele săptămâni, în plimbările lui prin oraş, avusese o senzaţie distinctă că îl urmărea cineva, dar apoi respinsese repede ideea aceasta. La urma urmei, nimeni nu ştia că el caută zeiţa. Şi totuşi, cu trei zile în urmă, observase doi domni care aşteptau în faţa apartamentului său din Mayfair. Erau îmbrăcaţi elegant şi discutau între ei, ca şi cum ar fi purtat o conversaţie obişnuită. Cu toate acestea, ieşeau în evidenţă în peisajul sărăcăcios al străzii. Unul dintre bărbaţi chiar i se părea cunoscut. Când îl văzură pe Finch, cei doi s-au întors şi au plecat. De atunci avusese mai multă grijă să îşi ascundă urmele.”
Evident, toată lumea scapă cu bine.
Misterul spiritului invocat
Când o frumoasă tânără îi cere ajutorul lui Sherlock Holmes pentru a descoperi cauza morţii subite a mătuşii sale în timpul unei şedinţe de spiritism, acesta îi convoacă din nou pe ştrengarii din Baker Street, pentru capacitatea lor de pătrunde peste tot şi de a cunoaşte mai bine decât oricine altcineva toate cotloanele Londrei. Wiggins şi Ozzie, cei mai puternici dintre ei, Shirley, fratele mai mic al lui Wiggins şi prietena lor Pilar împreună cu mama ei, Madame Estrella, trec printr-o serie întreagă de peripeţii pentru a ajuta la elucidarea acestui caz care se dovedeşte a fi fost o crimă.
Ca şi cartea anterioară, „Misterul spiritului invocat” este plin de umor, iar autorii, Tracy Mack şi Michael Citrin, introduc o seamă de detalii istorice şi un dialog pop în povestirea lor.
Ca la sfârşitul fiecărui volum din serie, şi aici cititorul găseşte capitolul „Fapte şi sfaturi practice pentru un detectiv aspirant, dar şi un mic glosar cu nume de escroci celebri care s-au recomandat drept mediumuri şi un altul cu câteva poveşti din bucătăria victoriană.
„Victorienii înstăriţi se delectau cu mese copioase şi de lungă durată. Nu era neobişnuit ca o cină să aibă şapte feluri de mâncare, cu trei sau cinci opţiuni pentru fiecare fel. Un asemenea ospăţ includea feluri de supă, peşte, mazăre, antreuri (felul principal), vânat, dulciuri (un fel rece de desert) şi desert…”
O carte amuzantă, în jurul unui mister atrăgător, cu un subiect interesant şi un portret de grup al ştrengarilor excelent creionat.
Hoodoo Creek
„O dimineaţă perfectă, un cer senin… Coşmarul poate începe” este subtitlul aceste cărţi a autorului român Eugen Ovidiu Chirovici. Cunoscut din romanele sale anterioare, „Puterea”, „Voodoo”, „Labyrinth.com”, „A doua moarte”, „Suflete la pret redus”, „La broasca leşinată”…, scriitorul, care afirmă că adevărata şcoală de literatură este proza nord-americană, construieşte de această dată povestea în jurul unui accident de avion care aterizează forţat în Parcul Natural „Hoodoo Creek”. Cei doi eroi, izolaţi de lume, trec printr-o serie de încercări, care de care mai dificile şi mai spectaculoase, cărora cel mai în vârstă dintre ei nu le spravieţuieşte. Scrisă într-un stil direct, cu fraze scurte, percutante, cartea reuşeşte să prindă cititorul de la început până la sfârşit.
„E o prostie şi o trufie să crezi că ştii tot ce zace-n pădurea asta, îşi spuse Bătrânul. Niciodată noi, oamenii, nu putem cunoaşte lumea, aşa cum lumea ne cunoaşte, probabil, pe noi. Putem cunoaşte doar o parte din ea, nici măcar pe cea mai importantă. Punem câte o zgardă urşilor şi-i urmărim din avion, să vedem ce fac şi pe unde se duc şi când se împerechează şi cum îşi împart teritoriile de vânătoare. Şi ce dacă? Nu suntem decât nişte furnici nemernice şi trufaşe, pe care şi o viitură poate să le înece cât ai zice peşte. Ar trebui să ne vedem doar de treabă şi să cerem veşnic iertare pentru toate câte le-am făcut şi pentru suferinţa pe care am provocat-o tuturor fiinţelor lui Dumnezeu, inclusiv nouă înşine”.
Economist, scriitor şi jurnalist, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România din anul 2007 şi membru al Clubului de la Berna, Eugen Ovidiu Chirovici a debutat în 1989 cu proză scurtă în „România Literară”, „Astra”, „Vatra”, „Luceafărul”, iar primul său roman, „Masacrul”, a fost vândut, în 1991, în 60.000 de exemplare.
„Nu aş putea să explic de ce am ales acest subiect. De regulă subiectul îl găseşte pe autor. Pentru mine, semnele că sunt pe drumul cel bun este crearea personajelor vii. Adică, la un moment dat, personajele capătă viaţă şi nu mai pot fi controlate de autor. Povestea are o autonomie a ei”, mărturisea scriitorul, referindu-se la romanul „Hoodoo Creek”.
