Legea Talionului ca valoare democratică

Orice tentativă de a judeca lucrurile la rece în ceea ce privește atacul terorist al partidului Hamas asupra Israelului poate fi catalogat ca fiind un gest reprobabil deoarece emoțiile sunt proaspete și întreținute de către politica și media din partea aceasta a lumii. În urma atrocităților la care lumea a fost martoră se pare că, în clipa aceasta, se dorește doar vărsare de sânge urmând legea talionului.
SUA și Europa, la unison, nu numai că recunosc dreptul Israelului de a interveni în forță pentru a restabili siguranța națională și pentru a elibera ostaticii, dar îndeamnă la represiuni sângeroase, așa cum se exprima republicana Nikky Haley acum două zile la Foxnews: Finish them! Din păcate, acest „Finish them!” va fi practic imposibil de realizat fără victime colaterale, victime care, după toate aparențele, în cazul unui atac terestru asupra Fâșiei Gaza vor depăși ca număr teroriștii care au atacat Israelul.

De partea cealaltă, în lumea arabă tradițional anti-israeliană, atacul Hamas reprezintă o victorie neașteptată împotriva unui inamic care părea invincibil, umilirea sa, iar denumirea acțiunii Hamas asupra Israelului nu poate însemna altceva, după opinia lor, decât o chemare la arme a întregului islam. Până și cele mai moderate partide politice din Palestina evită să condamne deschis acțiunea Hamas. În cel mai bun caz, admit că vărsarea de sânge trebuie oprită în ambele tabere, dar susțin că acest act a fost săvârșit din disperarea cauzată de cei 75 de ani de ocupație. Îi găsesc, prin urmare, o justificare.
Pe fondul războiului din Ucraina, bineînțeles că au apărut multe teorii printre care și aceea a implicării Iranului ca partener al Rusiei și Chinei, din dorința de a destabiliza și mai mult SUA. Nimeni nu ia în calcul alți factori interesați, de exemplu Turcia cu toate că sunt cunoscute idealurile pan-turcice ale lui Erdogan, ajutorul său dat ISIS și ambiția sa de a reînvia Imperiul Otoman sub forma unui califat. Așa s-ar explica și susținerea Azerbaidjanului în recentul conflict cu Armenia din dorința de a se impune militar la granița cu Iranul și aceea cu Rusia, totul pe un fond de instabilitate geo-strategică, de uzură a statelor membre NATO din care această țară face parte atunci când are chef.

Ne aflăm pe marginea unei prăpastii ale cărei adâncimi sunt nebănuite. Mii de opinii străbat mapamondul, pro și contra. Analize ne năpădesc, dar pentru a înțelege starea de spirit din acele zone ar trebui să luăm pulsul populației implicate în eveniment. Căutați pe rețelele sociale reacțiile evreilor și ale arabilor. Priviți clipurile video în care arabii exultă sau cele în care evreii vor sânge cu orice preț. Sentimentele sunt atât de puternice de-o parte și de cealaltă a baricadei încât, după opinia mea, baia de sânge ar putea să nu să se limiteze la Gaza, ci se va putea revărsa cu ușurință peste tot Orientul Mijlociu.

Aceste emoții aducătoare de moarte nu sunt nou născute, sunt trecute din generație în generație de la începuturile anilor 1900 când s-a început colonizarea cu evrei a acelui areal. Nu discut justețea sau injustețea acestui fapt istoric, ci marchez doar efectele acestuia. Aceste sentimente s-au acutizat de-a lungul timpului, s-au moștenit din generație în generație și iată că acum se declanșează într-un conflict cu deznodământ imprevizibil. Ne aflăm în fața unei orori în desfășurare care, în pofida oricăror principii pe care funcționează democrația, nu va putea fi stopata din exterior decât atunci când setea de sânge se va potoli sau până când răspunsul armat al Israelului va depăși în cruzime pe acela al Hamasului. Deocamdată, „comunitatea internațională” firesc simpatizând emoțional cu victimele ororilor comise de Hamas, ia măsuri de embargou economic asupra locuitorilor din Fâșia Gaza și a celor din Cisiordania, achiesează la măsurile punitive ale Israelului îndreptate asupra întregii populații palestiniene și sunt de acord că o intervenție brutală asupra acelor teritorii este necesară. Nu știu cum va putea armata israeliană să aleagă cei 2000 de teroriști din cele două milioane de locuitori și tare mă tem că, atunci când inevitabilul se va produce, când zeci de mii de oameni nevinovați la rândul lor vor fi uciși, aceeași „comunitate internațională” va închide ochii ignorând victimele deoarece nu va dori să își asume rolul de complice. Este terifiant când puteri ca Emiratele Arabe Unite sau SUA susțin că timpul negocierilor încă nu a venit.