Simt o schimbare a stării de spirit. La începutul lui 2017, după un an foarte agitat, cu două rînduri de alegeri – locale și parlamentare –, lumea – obosită – a răsuflat ușurată și aștepta ca PSD să își țină promisiunile electorale. Era ca atunci cînd te așezi în fotoliu și aștepți să înceapă un film bun la televizor. Te simți confortabil, știi că te așteaptă lucruri bune pentru tine. Totdeauna cînd se schimbă guvernul urmează cîteva luni de grație, cînd și presa cea cusurgie e îngăduitoare, ia de bune declarațiile făcute de liderii majorității abia instalate. De ce nu i-ar crede pînă la proba contrarie?
În fond, unul din rosturile alegerilor este să aducă o detensionare a situației. Să dea satisfacție populației trimițînd în opoziție pe cei care au fost la putere pînă atunci. Alte chipuri, alte măști. Ca terapie socială este exact ce trebuie. Alegerile aduc de regulă alți oameni în Palatul Victoria, se speră capabili să ofere de doi bani speranță prostimii. Spun „prostimii“ nu pentru că aș considera prost pe cineva, ci pentru că această terapie se bazează esențial tocmai pe prostirea electoratului. Se arunca ciozvîrta de carne unei haite de cîini, se dă ceva! Gratis! O sută de lei, un spor la pensie etc. Firește, totul doar pe hîrtie, la nivelul iluziilor. E dus cu zăhărelul cineva. Este o cacealma. Atît.
Adevărul este că această tehnică aduce totuși liniște, tensiunile preelectorale – inevitabile la finalul de mandat – se dezamorsează. Și nu e puțin lucru să calmezi agitația, angoasa, stresul, oboseala, lehamitea, antipatia, exasperarea unei societăți. Secretul guvernării se afla exact aici. Cum zicea un lider politic prin anii ‚90, cu cinism – Făceți-i să spere și vedeți-vă de treaba voastră!
Vulnerabilitea acestei mașinării infernale este TIMPUL. Cam după șase luni/un an, ceasul începe să ticăie, zilele trec și urmează – mai devreme sau mai tîrziu – explozia. Inevitabil. Politicienii inteligenți – specie rară -, cei care au viziune și înțeleg ce se întîmplă, se retrag la timp. Fac loc altora, preferă o vreme un rol secundar, tocmai ca să revină mai tîrziu. E ca la hochei, unde există mai multe garnituri care intră pe rînd pe gheață. Dar de obicei liderii se nărăvesc rău la gustul de miere al puterii și se agață disperați de fotolii. Nu pot trăi fără însemnele puterii – cocardă, drapel, secretară, limuzină cu girofar, șofer. Nu mai pot trăi altfel. E un mare secret să știi să te retragi la timp. Cîți îl cunosc?
Astfel, atmosfera se împute și lumea devine neliniștită pe măsură ce promisiunile nu sunt onorate. Se produce criza. Am impresia că ne apropiem vertiginos de una. Guvernarea PSD a dezamăgit grav în 2017.
Prea multe promisiuni neonorate. Prea multe bîlbîieli, răzgîndiri, minciuni, gafe… Pe Kiseleff și la Palatul Victoria se trage de timp, în speranța că sărbătorile de iarnă vor ține eventualii protestatari acasă. Că lumea se va ocupa exclusiv de împodobitul bradului, cu șoriciul și sarmalele. Amintesc că regimul comunist a căzut în 21/22 decembrie ’89 pe un frig de crăpau pietrele.
Cert este că atmosfera de la începutul anului s-a schimbat radical. Nimic nu mai amintește de acele zile și de declarațiile optimiste ale lui Dragnea&Co. Așteptările populației nu s-au adeverit. Și, ca atare, sentimentele nu mai sunt aceleași de atunci. Speranțele într-o îmbunătățire a standardului de viață s-au năruit. De așteptat nu prea mai vede nimeni ce să aștepte. Lumea s-a lămurit. PSD și guvernul lui și-au epuizat resursele de imagine și încredere. Așa că nu mă miră să citesc tot mai multe postări critice la adresa puterii și – ca un pandant – chemări la proteste în stradă.
La comemorarea a 100 de ani de la Revoluția bolșevică unii consideră că acum este rândul Statelor Unite să fie sub asaltul extremei stângi internaționale.
Mai mult, se compară protestele din ultimul an din SUA sau România, mișcări ce au stat sub semnul sintagmei #rezist, cu mișcarea care a instalat comunismul în Rusia , iar noul marxism își are originile în celebra Școală de la Frankfurt.
„Acum exact 100 de ani ruși pauperi și soldați ai marinei la capătul unui război epuizant s-au adunat la Petersburg să #reziste țarului. Aveau în fruntea lor niște tovarăși cu finanțări dubioase din Occident și o agendă pe care istoria de un veac a comunismului a dezvăluit-o drept oribilă. Oricât de îndreptățite ar fi fost nemulțumirile oamenilor de rând care au ieșit atunci în stradă, nimeni nu le reține motivațiile la un secol de atunci. Îi consemnăm a fi o masă de manevră, gloată amorfă decervelată, lipsită de simț istoric. A contat ce voiau cei care i-au pus în mișcare. Revoluția a fost bolșevică. Punct. la 100 de ani de la zorii înnegurați ai URSS, este rândul Americii să fie sub asaltul extremei stângi. Nu mai este proletară, ci cool-hipsteristă, eco, corect politică, funky, exhibiționistă. Zămislită din universitățile americane unde a pătruns cu putere teoria critică a Școlii de la Frankfurt și marxismul cultural, această stângă radicală s-a insinuat treptat în lumea dezvoltată și – perfidă – și-a croit drum în nebăgarea de seamă a celor care nici măcar nu știu că este noua față a socialismului internaționalist”.