Străzile din capitala libiană „Tripoli” au fost, luni, scena unor groteşti vînători de oameni puse la cale de regimul lui Muamar Gaddafi, în speranţa prelungirii celor peste patru decenii de putere. Regimul a folosit chiar şi elicoptere şi avioane de luptă pentru a reprima protestele.
Potrivit „New York Times”, mai multe camionete Toyota trasportând peste 20 de persoane, aparent din alte ţări africane, s-au apropiat de zona în care protestatarii anti-Gaddafi se confruntau cu poliţia. Apoi, sub ochii poliţiştilor libieni, mercenarii au deschis focul asupra opozanţilor şi au început să-i urmărească pe cei rămaşi în viaţă.
Fiul preşedintelui libian, Saif al-Islam Gaddafi, a declarat într-un discurs rostit duminică seara că protestele din Libia sunt rodul unui complot şi că ţara va lupta „până la ultimul bărbat, ultima femeie şi ultimul glonţ” împotriva acestuia.
Cele peste 233 de victime înregistrate în special la Benghazi şi Tripoli arată ca membrii dinastiei Gaddafi nu glumesc. Masacrul de la închisoarea Abu Salim, din 1996, demonstrează cât de crud este regimul. Atunci au fost ucişi peste 1.200 de deţinuţi, folosindu-se mitraliere şi grenade. Abu Salim era o închisoare unde erau deţinuţi militanţii pentru drepturile omului şi opozanti ai regimului. Presa occidentală şi organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului nu au avut acces la informaţii despre masacru şi cadavrele celor ucişi nu au fost niciodată găsite.
Acum, la 15 ani de la masacrul de la Abu Salim şi dupa „reabilitarea” lui Gaddafi în ochii Occidentului, începând cu 2003, presa are un acces la fel de redus în Libia, iar informaţiile de la faţa locului sunt contradictorii.
Telegramele diplomatice americane obţinute de WikiLeaks fac puţină lumină în privinţa modului în care au erupt protestele in Benghazi. O telegramă din februarie 2008 explică diferenţele majore dintre regiunile Libiei şi califica Benghazi drept „o zonă de activitate extremistă asupra căreia guvernul şi serviciile de securitate au un control limitat”. În această regiune şomajul este mult mai mare decât în restul ţării, în special pe segmentul de vârstă 18-34.
Posibilitatea căderii opresivului regim Gaddafi ar putea duce însă la război civil, sunt de părare analişti citaţi de Reuters. „Orice perioadă post-Gaddafi va fi caracterizată de incertitudine. Nu există o opoziţie organizată, nu sunt instituţii civile în jurul cărora să se organizeze populaţia. Opoziţia este în exil, este redusă şi divizată. Va trece mult timp pentru stabilirea unei ordini politice, iar între timp tensiunile politice vor creşte, pentru că triburile, islamiştii şi liberalii se vor lupta să ajungă la putere”, spune analistul Philip McCrum.
„Libia este cea mai probabilă candidată pentru un război civil, pentru că guvernul a pierdut controlul asupra unei părţi a teritoriului. Benghazi a fost pierdut şi Gaddafi nu va tolera asta. Sunt sigur că el i-a înarmat până în dinţi pe şefii de triburi loiali şi cred că le-a dat cât de mulţi bani a fost posibil. Gaddafi va porni o luptă, iar libienii se vor măcelari. Dacă va juca cartea tribală, va transforma Libia într-o altă Somalia”, spune Shadi Hamid, de la Brookings Doha Center.
