După cum aflăm din presă, ministrelul romînez de externe, adică-constipașul Bogdan Aurescu, a vorbit recent cu ministrul de externe al Ucrainei, Mitică Kurleba, prilej cu care l-a rugat iar frumos să nu se supere prea tare dacă îl roagă să vorbească-cu cine trebuie, pentru ca statul ucrainean să nu mai declare că românii din Ucraina vorbesc invenția stalinistă numită ,, limba moldovenească ,,.
Desigur, pe ministrul de externe al Ucrainei nu-l cheamă nici Mitică, nici Kurleba, după cum pe președintele de la Kiev nu-l cheamă Bleadomîr Zbîrlenski. Însă limba lor mentală e în mod clar ruscraineana. Dar pentru a dovedi asta ar trebui să nu mai fim o țară de cîrtițe ovine, condusă de javre statale, și să punem în discuție, cu hotărîre și pragmatism, modul primitiv, agresiv, ne-democratic și anti-european în care Ucraina tratează, de peste 30 de ani, minoritatea română din acest rusoid stat post-sovietic.
Desigur, ucrainenii simpli și necăjiți, victime ale ale agresiunii rusești, trebuie ajutați, după puterile noastre. Desigur, și statul ucrainean trebuie ajutat în lupta lui de apărare contra Rusiei, din motivul cel mai simplu și mai pragmatic : căderea Ucrainei ar aduce o Rusie sălbatică, agresivă și razboinică la granițele Romîniei. Dar asta nu justifică în nici un fel auto-castrarea mentală a bovinelor din turma condusă de plăvanul Joianis, care merge pe vîrfuri pe lîngă haita anti-romînească a lui Zbîrlenski, în timp ce statul ucrainean continuă să-și bată joc de românii care au ghinionul să fie cetățeni ucraineni.
Evident, orice revendicare teritorială, cum apar destule în spațiul public, înseamnă nu doar o ignorare a tratatelor semnate de Romînia, ci și un motiv de a irita marile puteri occidentale, precum și un mod de a face jocul Rusiei, care, conform vechii tactici a dezbinării cu scop stăpînitor, a invitat oficial țările care au foste teritorii în componența Ucrainei să și le ia înapoi, ca pe niște găini rămase dincolo de gard. Dincolo însă de această vorbălăgie patriotardă, contra-productivă și provocatoare, Zelenski și statul pe care îl conduce trebuie să primească în față, echilibrat și clar, toate adevărurile despre mizeriile porcești pe le-au făcut, de decenii, românilor din Ucraina.
Scriu toate astea fiindcă nu doar jegurile oficiale romîneze se comportă ca niște slugi cumincioare ale Kievului. Sînt și destui limbricei din ,, societatea civilă ,, care fac spume la gură cînd cineva îndrăznește să amintească despre porcia ucraineană oficială anti-românească. Pentru acești paraziți agresivi ai intestinelor pseudo-democratice, oricine nu tace mîlc despre mizeriile ucrainene e automat omul Moscovei, la fel cum sînt și cei care nu tac despre mizeriile lui Iohanis, ale serviciilor de informații sau ale justiției romîneze. Un mare patron de editură din Chișinău, Gheorghe Erizanu, pupat mereu dorsal de eliții culturali romînezi, e printre campionii acestui nou curent al korektitudinii politice : el ceartă cu hărnicie și hotărîre prostimea care nu știe să scrie korekt numele ucrainene – Kîyv, Volodîmîr sau cum naiba le-o mai zice. Nu știu dacă micul liicean basarabean a certat public și haita lui Bleadomîr Zbîrlenski în legătură cu mizeriile anti-românești, inclusiv numele stalinist de ,, limba moldovenească ,, dat limbii române. Dar, avînd în vedere că nevasta micului liicean chișinez e mare consilieră koltorală a uriașei prezidentce Maia Sandu, mă îndoiesc că a făcut-o ori că o va face prea curînd. La fel ca toată turmo-haita progresistică de vorbăloși koltorali romînezi.
În rest, rămîne cum am stabilit : pînă cînd Ucraina nu-și cere scuze pentru deceniile porcești de mizerii anti-românești, și nu face chestii concrete pentru a compensa efectele acestor mizerii stalinistoide, limba oficială a Ucrainei e ruscraineana, iar președintele țării e Bleadomîr Zbîrlenski.
Rasprigaite, hlopțî, koni’ !
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
O noua productie marca Postu, aspirant la originalitate cu orice pret si flamand dupa audienta. Daca cu audienta se rezolva, subiectul fiind unul de interes mai ales pt postacii acestui ziar, scremerea de a fi original cu orice pret distruge subiectul incet si sigur.