O neînţelegere în familia moştenitorilor L’Oreal, deţinătoare a 15 miliarde de dolari, arată cosmeticalele politice preferate de Nicolas Sarkozy şi aliaţii săi: plicuri cu până la 200.000 de euro, fraude fiscale ascunse şi finanţări ilegale. Cu un patron care a jonglat cu nazişti şi spionajul american, grupul L’Oreal-Nestle a avut grija şi de obrazul tânărului Francois Mitterrand.
Nicolas Sarkozy şi mulţi alţi politicieni francezi de dreapta obişnuiau să primească plicuri cu sume de la 10.000 la 200.000 de euro de la patronii firmei L’Oreal, ale căror fraude fiscale au trecut mereu neobservate. Dezvăluirea îi aparţine fostei contabile a cuplului Andre şi Liliane Bettencourt, deţinătorii L’Oreal şi ai unei averi de 15 miliarde de euro.
„Nicolas Sarkozy şi-a primit şi el plicul”
„Donaţiile” se petreceau în saloanele hotelului familiei Bettencourt din Neuilly-sur-Seine, acolo unde Nicolas Sarkozy a fost primar din 1983 până în 2002. „Dede (Andre Bettencourt, decedat în 2007) a finanţat mereu dreapta şi nu ascundea asta. Vizitatorii erau responsabili ai Partidului Republican”, spune contabila Claire T., numindu-l pe Edouard Balladur, căruia Andre Bettencourt i-a finanţat campania prezidenţială din 1995. „Nicolas Sarkozy şi-a primit şi el plicul, într-unul din saloanele de la parterul hotelului. Era un obicei. În ziua în care venea, îmi cerea, înainte de masă, să aduc un plic cu care pleca”, spune contabila, citată de „Le Figaro”.
Pentru prezidenţialele din 2007, câştigate de Sarkozy, gestionarul averii familiei Bettencourt a extras din conturile elveţiene 150.000 de dolari pe care i-a înmânat lui Eric Woerth, trezorierul UMP (partidul lui Sarkozy). Preşedinţia franceză a reacţionat imediat, declarând că informaţiile sunt „total false”. „Par nefondate, dar trebuie analizate împreună cu trezorierul campaniei”, se mai arată în comunicat. Eric Woerth, fost ministru al Bugetului şi acum ministru al Muncii, spune că „nu s-a atins de nici un euro care era ilicit obţinut”, relatează „Le Figaro”.
Un ministru împotriva „ridurilor” fiscale
Investiţia în campania lui Sarkozy a fost mai mult decât profitabilă pentru L’Oreal. Potrivit unor înregistrări audio predate poliţiei şi presei franceze, rolul ministrului Bugetului era acela de a acoperi fraudele fiscale de la L’Oreal. Este vorba de două conturi elveţiene de circa 100 de milioane de dolari şi o insulă cumpărată în arhipelagul Seychelles. Potrivit ultimelor informaţii, Fiscul francez cunoştea aceste fapte, cel puţin de la începutul anului 2009, însă nu a întreprins nici o măsură. Citând aceleaşi înregistrări, presa franceză vorbeşte chiar de intervenţii din partea palatului Elysee în cazul fraudei comise de Liliane Bettencourt.
Aceste înregistrări, publicate la jumătatea lunii iunie, au deschis întreaga afacere L’Oreal-Woerth-Sarkozy. Ele au fost realizate la cererea fiicei lui Liliane Bettencourt (87 de ani), speriată de senilitatea şi generozitatea excesivă a mamei sale, care i-a oferit un miliard de dolari lui Francois Marie Banier, un fotograf apropiat familiei Bettencourt. Banier este judecat acum pentru că a profitat de starea delicată a moştenitoarei şi riscă 3 ani de închisoare şi o amendă de 375.000 de euro.
Dacă Woerth spune că nu a beneficiat de banii de la L’Oreal, nu la fel poate spune soţia sa, Florence Woerth, care a fost contabilă a L’Oreal. Ea primea un salariu lunar de 13.000 de euro şi o primă anuală de 50.000 de euro şi aceasta exact în perioada în care soţul ei era ministru al Bugetului. „Părea plasată acolo doar pentru că soţul său era ministru”, spune contabila Claire T., adăugând că administratorul averilor Bettencourt nu era mulţumit de nivelul ei profesional.
Ţapii ispăşitori
Eric Woerth pare mult prea important pentru Sarkozy pentru a fi sacrificat. Preşedintele a preferat să ofere opiniei publice capetele lui Alain Joyandet, secretar de stat pentru cooperare, şi Christian Blanc, secretar de stat pentru zona metropolitană pariziană, fost preşedinte al Air France. Cei doi demnitari, scrie presa franceză, au fost forţaţi să demisioneze pentru închirierea din banii publici a unui avion, respectiv pentru cumpărarea de ţigări de foi. Prejudiciul ajunge la circa 150.000 de euro, atât cât se presupune că Sarkozy primea în plicul L’Oreal. Cât despre Woerth, acesta consideră că plicurile cu bani nu au existat. „Nu voi demisiona. A demisiona înseamnă să recunosc o culpabilitate”, a spus, marţi, ministrul, citat de „Le Point”.
Farduri pentru Mitterrand şi Rezistenţă
Compania L’Oreal a fost creată în 1907 de chimistul francez Eugene Schueller, tatăl Lilianei Bettencourt. Schueller a devenit acţionar majoritar al Nestle în anii ’40, iar familia Bettencourt deţine şi acum o parte din acţiunile grupului elveţian.
Viziunile politice ale fondatorului L’Oreal mergeau către extrema dreaptă, iar el s-a numărat printre susţinătorii grupului „La Cagoule”, o variantă franceză a Ku Klux Klanului american. Grupul a fost frecventat de Andre Bettencourt, viitorul moştenitor al companiei, şi de Francois Mitterrand. În timpul ocupaţiei naziste, orientarea politică a patronului L’Oreal a protejat afacerea. Bettencourt a ajuns în contact şi cu spionajul SUA, fapt care l-a ajutat să prospere după eliberare, când Mitterrand a devenit redactor-şef al revistei „Votre Beaute”, iar Bettencourt a preluat conducerea L’Oreal.
Guverne „L’Oreal”
Serviciul nu a fost uitat, iar în 1954, Bettencourt devine secretar de stat pentru Informaţii, un post creat recent de Mitterrand. Bettencourt ocupă apoi funcţiile de ministru al Poştelor, Industriei, al Afacerilor Externe, al Planului de Amenajare a Teritoriului în timpul preşedinţilor Rene Coty, Charles de Gaulle şi Georges Pompidou. Francois Mitterrand l-a avut în vedere pentru postul de premier în 1986, când preşedintele socialist coabita cu un parlament de dreapta.
