Aflat la putere din 1994, preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, 56 de ani, şi-a mai asigurat un mandat de patru ani în fruntea ţării. Potrivit unui exit-poll realizat la o sută de secţii de votare, fostul şef de colhoz Lukaşenko ar urma să obţină 72% din voturi. El este urmat de poetul Vladimir Nehliaev, cu 6,33%, şi de fostul diplomat Andrei Sannikov, cu 4,49% din voturi. Alegerile sunt monitorizate de Rusia şi UE.
Sigur că popporul îl va alege pentru al patrulea mandat consecutiv, Lukaşenko a denunţat dur organizarea unui miting al opoziţiei, plănuit de „bandiţi şi sabotori”, imediat după închiderea urnelor. Preşedintele a avertizat cu măsuri dure dacă se va organiza un protest, iar poliţia a luat deja poziţii în centrul capitalei Minsk. „Nu vă fie frică, nimeni nu va ieşi în piaţă în seara asta”, a spus Lukaşenko după ce a votat, alături de fiul său în vârstă de şase ani, a cărui mamă rămâne necunoscută. Lukaşenko însuşi este un copil din flori.
Alegerile de duminică au fost un exercitiu exotic de democraţie pentru Belarus, întrucât Lukasenko a permis înscrierea în cursa prezidenţială a nouă rivali. „Încearcă să convingă Vestul că ceva se schimbă, dar este ca şi cum ai scoate zece cuie din sicriul democraţiei, care este prins cu o sută de cuie”, spune unul dintre candidaţi, economistul Iaroslav Romanciuk, după ce unul dintre jurnaliştii care a sprijinit opoziţia a fost găsit spânzurat, în septembrie.
Succesul lui Lukaşenko nu poate fi pus doar pe seama fricii populaţiei şi a manipulării. La fel ca şi în Moldova regimului Voronin, fostul colhoznic a reuşit să ofere populaţiei conditiile bazice pentru subzistenţă. Lukaşenko a păstrat în proprietatea statului 80% din industrie, una dintre cele mai dezvoltate din fosta URSS, şi a reuşit să menţină relaţii economice cu Rusia, unde Belarusul exportă o mare parte din produse. Totodată, Belarusul primeşte cele mai ieftine hidrocarburi din partea Moscovei. În acesr fel, nu mai puţin de patru miliarde de dolari sunt câştigate anual de Minsk, o sumă importantă pentru o ţară cu 10 milioane de locuitori. „Numai Lukaşenko ne promite stabilitate şi calm, nu avem nevoie de proteste”, sintetizează logica alegătorului majoritar o fostă învăţătoare de 62 de ani, citată de Associated Press.
„Capitala Belarusului, cunoscut ca „ultima dictatură din Europa”, arată că o variantă avansată a URSS-ului. Străzile largi ale Minskului sunt pline de maşini străine, arhietectura stalinistă adăposteşte magazine occidentale, iar vechile sloganuri stau lângă însemnele McDonalds. Dacă URSS-ul ar fi arătat aşa, ar fi rezistat mai mult”, se arată într-o analiză publicată de „The Economist”.
