Muzeul Dapper, din Paris, care se ocupă de arta Africii, Caraibelor şi populaţiilor din Oceanul Indian, a fost deschis în 1986. Numele şi l-a luat de la umanistul olandez Olfert Dapper, din secolul al XVII-lea, cel care, fără să părăsească niciodată ţara natală, a scris o enciclopedie, „Descrierea Africii”, publicată în 1668, a cărei lectură este obligatorie şi astăzi pentru specialiştii în culturile acestui continent.
Până la 10 iulie, o expoziţie dezvăluie prin intermediul a 140 de piese imaginarul populaţiilor din Angola. A fost nevoie de patru ani de negocieri cu autorităţile angoleze pentru realizarea unei hărţi artistice a multiplelor etnii de pe acest teritoriu.
La Curtea regelui-vânător
Chibinda Ilunga
În Africa, marea istorie şi mitul se confundă adesea… În vastul teritoriu al Angolei există un personaj venerat întotdeauna ca strămoş fondator, eroul mitic prin excelenţă: Chibinda Ilunga, de la care se reclamă şi astăzi şefii populaţiei Chokwe. Potrivit tradiţiei orale, acest mare vânător de origine Luba s-ar fi aventurat la începutul secolului al XVII-lea pe teritoriul regatului vecin şi ar fi sedus-o prin calitaţile sale de vânător şi prin puterile magico-religioase ieşite din comun pe prinţesa Lueji, fiica suveranului din Lunda. Chibinda Ilunga avea să uzurpe puterea suvernului din Lunda şi să fondeze noi naţiuni (Chokwe, Luvale, Mbangala…) ai căror şefi îl venerează ca pe ilustrul lor strămoş.
Când expediţia portugheză, trimisă de regele Dom João II, sub conducerea lui Diogo Cao, a debarcat în 1482 în estuarul fluviului Zair, a găsit regate structurate, puternice şi vechi de secole. Regatul Congo, de exemplu, dispunea de o monarhie, instituţii, oraşe, un sistem de impozite. Culte ale strămoşilor, eroilor, divinităţilor, spiritelor prilejuiseră o bogată producţie de piese sculptate, în care religia se împletea cu politicul.
Dincolo de alegoria politică, transpare în aceste artefacte întreaga istorie a regatelor din Africa Ecuatorială, înaintea frontierelor arbitrare pe care europenii le-au trasat la sfârşitul secolului al XIX-lea. O istorie făcută din migraţia popoarelor, din schimburi interetnice între comunităţi de limbi şi culte dominate de ceremonii cu măşti, de rituri de iniţiere a fetelor şi băieţilor, de confrerii secrete, de practici terapeutice şi divinatorii, de ritualuri. O istorie pe care o narează şi obiectele reprezentând prestigiul şi puterea, de o frumuseţe formală şi o preţiozitate care contrazic toate clişeele legate încă de continentul negru. Sceptre, pipe, tabachere, scaune, tronuri, pălării, măşti de diferite tipuri, statuete de şefi, basoreliefuri policrome şi coroane reprezintă însemne regale, menite să uimească şi să afirme puterea demiurgică a suveranului. Aceste populaţii pe care portughezii le-au cunoscut din secolul al XV-lea formau societăţi structurate care îşi disputau cu duritate drumurile comerciale şi materiile prime.
Mască din Congo, din lemn, fibre, perle, graminee şi pigment
Aşa cum aminteşte Boris Wastiau în catalogul expoziţiei de la Muzeul Dapper, chiar înaintea colonizării de către portughezi, belgieni şi englezi, şefii Chokwe aveau o politică de expansiune teritorială, „reducând la sclavie diferite grupuri etnice sau preluând controlul asupra unei întinse regiuni situate la nord şi la est de locul lor de origine din Angola, Congo şi Zambia actuale”. Cu o superioritate militară bazată, între altele, pe folosirea armelor de foc europene, aceşti suverani războinici au adunat bogăţii considerabile graţie comerţului cu cauciuc, cu ceară de albine şi colţi de elefant, dar şi cu sclavi. Marii şefi Chokwe apelau la serviciile celor mai buni sculptori şi artizani, aveau cirezi de vite şi obiecte de lux. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, puterea lor era, se pare, fără limite. Carnea provenită din vânat nu se putea împărţi fără aprobarea suveranului. Nicio ceremonie de circumcizie sau cu măşti nu putea avea loc fără acordul unui şef, fie el şi local. Garant al fertilităţii câmpurilor şi pădurilor, stăpân peste vânat şi culte, regele Chokwe era legătura esenţială între lumea celor vii şi cea a strămoşilor. El rămâne şi în zilele noastre stăpânul absolut al riturilor divinatorii. Această ideologie a unei forţe supranaturale este prezentată de statuetele de lemn închis la culoare şi de obiectele utilitare sau preţioase, venite din toate colţurile lumii, din Portugalia în Angola, trecând prin Belgia şi Olanda, expuse la Muzeul Dapper. Ele reînvie cu strălucire fastul Curţilor africane.
Repetată obsesiv pe sceptre, tabachere sau lănci, figura lui Chibinda Ilunga este o ideogramă a puterii. Cei care au transpus în lemn aceste efigii regale, dintre care unele se pot înrudi cu portretul, erau categoric adevăraţi artişti. Istoricii de artă au reuşit chiar să distingă mai multe stiluri. După Boris Wastiau, „şcoala Missamba” se caracterizează printr-o factură mai schematică, în timp ce „şcoala Moxico” are caracteristici realiste…
Fetişuri şi figuri de eroi
Fetişuri din fibre vegetale şi ţesături
Piesa de rezistenţă a expoziţiei este o statuetă din lemn pictat şi păr, reprezentându-l pe eroul mitic Chibinda Ilunga, colecţionată la începutul secolului al XX-lea de un militar şi antropolog portughez în regiunea Moxico, în cursul uneia dintre numeroasele misiuni pe care le-a efectuat în Angola în anii ’50. Fiecare detaliu al ei se citeşte ca o ideogramă a puterii, începând cu forţa fizică şi curajul, calităţi esenţiale ale acestui rege-vânător, care i-a învăţat pe oameni arta vânătorii şi care stăpânea metalurgia necesară fabricării armelor. Cu ochii închişi, cu nările dilatate, cu urechile la pândă, figura lui Chibinda Ilunga pare să fie cufundată într-o concentrare profundă. Importanţa personajului este atestată de barba confecţionată din păr omenesc şi de pălăria imensă, flancată de două aripi, care este apanajul regelui Chokwe. Figura este atletică, cu umeri largi, torsul bombat, picioarele solide. Mâinile şi picioarele, cu unghii îngrijite, sunt hipertrofiate, denotând forţă fizică ieşită din comun. Spatele, flancat de o cartuşieră, este la fel de puternic. El arborează o puşcă de model european, armă extrem de preţuită de către suveranii africani, care o obţineau în schimbul sclavilor, aurului, fildeşului şi cauciucului, şi care era semn distinctiv al rangului. La picioarele lui, un mic personaj însoţit de un câine reprezintă, probabil, un spirit auxiliar al vânătorii.
Statuetă-fetiş, cu lame şi cuie
Planează încă multe zone de umbră asupra executării acestor statuete, pentru că europenii care le-au colecţionat la sfârşitul secolului al XIX-lea n-au avut grijă să le atribuie o paternitate stilistică şi încă şi mai puţin să consemneze numele autorilor lor. În plus, ele erau achiziţionate de obicei prin intermediul contoarelor comerciale, care se aflau pe coasta atlantică, uneori la sute de kilometri de locul fabricării lor. Dar dacă există obiecte care sfidează prin forţa lor plastică orice clasificări stilistice, acestea sunt măştile de lemn sau din fibre vegetale care, cu ochii lor mari şi rictusul gurii, mărturisesc violenţa ritualurilor şi uluirea viitorilor iniţaţi în faţa enigmelor „de dincolo”. Realizate din combinaţii de materiale, în care lemnul şi fibrele vegetale joacă rolul principal, ele serveau în principal riturilor de vindecare şi divinaţie, ca un fetiş, din Congo, din lemn, metal, fibre, răşină şi pigmenţi coloraţi, acoperit de o mulţime de lame şi cuie. Măştile chihongo sunt arhetipul măştilor ancestrale masculine. În ciuda aspectului terifiant, cu ochii incizaţi în formă de boabe de cafea, dinţii ascuţiţi şi o figură bombată, sunt de bun augur şi încarnează unul sau mai mulţi strămoşi.
Sceptrele înalte, fin sculptate, care aveau uneori şi funcţiunea de tabacheră, realizate din lemn, metal, erau purtate la recepţiile oficiale, la şedinţele de judecată sau la ceremoniile de întronare. Unele serveau şi drept bastoane de comandă în timpul luptelor. Un alt însemn al puterii era scaunul, tronul, care avea o funcţie utilitară şi simbolică în acelaşi timp. Şefii Chokwe le moşteneau pe linie maternă şi nu se despărţeau niciodată de ele. Aşezându-se pe tron, regele păstra legătura cu toate rudele sale provenite din aceeaşi ascendenţă.
De o bogăţie remarcabilă, cu piese provenind din colecţii publice şi particulare europene, mai ales din muzeele şi universităţile portugheze, de la Geneva sau Leyda, dar şi din Luanda, expoziţia pariziană este un adevărat eveniment cultural de nivel european, prin frumuseţea obiectelor şi ineditul lor pentru majoritatea vizitatorilor.
