Acest text nu era în planul meu de lucru. Iniţial voiam să reliefez modalităţile defectuoase (ca să mă exprim elegant) de lucru ale ANI. O declaraţie de ultimă oră a şefului acestui organism, Cătălin Macovei, m-a determinat însă să vin cu o altă “opinie” şi să cer public demisia sau demiterea lui Macovei.În conferinţa de presă de vineri – deci într-un cadru oficial -, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei, a făcut o declaraţie stupefiantă, pe care o citez:
“Avem semnalele ambasadorilor, în sensul că aceştia şi-au manifestat îngrijorarea faţă de situaţia creată la ANI. Pentru România, reacţiile nu vor fi pozitive”.
Ei bine, livrând presei această declaraţie, Cătălin Macovei comite o măgărie şi o gafă diplomatică. În ce constă măgăria? În faptul că domnul Macovei îi consideră pe români – pentru că, logic, lor li s-a adresat în conferinţa de presă – ca fiind proşti. Păi să le spui tu românilor că ambasadorii acreditaţi la Bucureşti nu au avut altceva de făcut vineri, până înainte de ora 11.00 (ora începerii conferinţei de presă), decât să înroşească telefoanele lui Macovei şi să transmită semnale negative privind situaţia ANI, asta înseamnă de fapt. Hai să le îndrug ceva românilor, pentru că ei tot înghit orice, asta şi-a zis în sinea lui, bănuiesc, Cătălin Macovei.
Totuşi, românii nu sunt aşa cum îi crede domnul Macovei. Şi ca dovadă, eu, unul dintre românii cărora s-a adresat şeful ANI, mă simt dator să-l întreb: care ambasadori, domnule Macovei? Câţi ambasadori? Toţi, cei în jur de 150 acreditaţi la Bucureşti? Pentru că aşa reiese din exprimarea dumneavoastră cu iz de limbaj securistic-comunist. (Pentru cine nu ştie, doar în limbajul tovarăşilor se utilizau termeni de ordin general sau de ordin colectiv.) A, dacă domnul Macovei făcea referiri concrete la ambasadorul X sau Y era altceva. Dar sunt convins că nici un ambasador X sau Y nu l-a sunat pentru a-şi exprima îngrijorarea faţă de „situaţia ANI”. Deci, într-o primă fază, domnul Macovei trebuie să-şi ceară scuze faţă de români.
În ce constă gafa diplomatică. Aici sunt mai multe de spus. Chiar şi în situaţia – repet, puţin probabilă – în care domnul Macovei a fost sunat de doi sau trei ambasadori, prin limbajul tovărăşesc utilizat, şeful ANI a implicat întregul corp diplomatic în această afacere. Și există state – şi sunt foarte multe vă asigur – care nu sunt interesate de „draga de ANI” din România, iar oficialilor respectivelor state nu le cade bine exprimarea “semnale ale ambasadorilor”.
Mai mult, şi aici este partea gravă a problemei, “manifestarea îngrijorării” în cazul de faţă poate fi interpretată ca o poziţie luată de „ambasadori” faţă de o decizie a Curţii Constituţionale din ţara în care sunt acreditaţi. Or, aşa ceva nu s-a întâmplat vreodată şi nu se va întâmpla niciodată în rândul corpului diplomatic din România. Dar în inconştienţa lui, asta a lăsat să se înţeleagă domnul Cătălin Macovei.
Sunt convins că declaraţiile şefului ANI nu vor fi luate în seamă de către diplomaţii acreditaţi la Bucureşti. Cătălin Macovei nu le spune nimic. Totuşi, numai pentru ce a „comis” vineri, Cătălin Macovei trebuie demis. Sau trebuie să demisioneze.
P.S. În urmă cu cinci ani am fost foarte aproape de a târî ziarul Cotidianul într-un conflict diplomatic. Într-o ştire de patru rânduri, referitoare la o declaraţie a unui oficial al Comisiei Europene făcută la Miercurea Ciuc, am afirmat că respectivul oficial ar fi spus că “România trebuie să facă”… A ieşit un scandal monstru, reprezentanţii CE care au contactat conducerea ziarului mi-au reproşat că am dezinformat, precizând că un diplomat nu utilizează expresia “trebuie” în limbajul lui. Şi eu, şi ziarul am scăpat, pentru că ştirea era preluată de pe Rompres, agenţia fiind de altfel şi citată. Am aflat ulterior că reproşurile s-au îndreptat spre agenţie, deşi, în ultimă instanţă, a fost o banală eroare de traducere. De ce am dat acest exemplu? Pentru a arăta rigurozitatea care domină regulile diplomaţiei. Or, Cătălin Macovei a intrat cu bocancii în această rigurozitate.
