ianuarie 12, 2011
La momentul anunţării înfiinţării alianţei PNL- PC, am salutat acest gest. Am considerat că este un prim pas, necesar, în agregarea proiectului unei alternative la actuala putere. Cu plusurile şi minusurile sale.
Când vine vorba de politica românească nu pot avea naivitatea de a mai avea aşteptări, dar, uneori, îmi mai permit luxul de a avea câte o firavă speranţă. O alianţă solidă, articulată, a partidelor din actuala opoziţie, e un pas spre definirea unei alternative. Dar nu e suficient. Un proiect credibil şi demn de susţinere ar trebui să conţină ceva mai mult decât „jos Băsescu şi gaşca! Noi în locul lor”. Abia atunci putem vorbi despre o alternativă.
După ce am salutat primul pas, reprezentat de constituirea alianţei PNL- PC, am primit critici, mustrări, înjurături. Am citit în presă, pe net, acelaşi lucru: critici, mustrări, înjurături. Firesc şi sănătos ( mă refer la critici, nu la înjurături). Avocaţii purităţii doctrinare au găsit cel puţin scandaloasă alianţa dintre liberali şi „partidul securiştilor”. Unde era puritatea doctrinară când PNL se alia cu PD ( pe atunci încă membru al internaţionalei socialiste) şi Băsescu? Pe atunci scopul scuza mijloacele, desigur. Cât despre „partidul securiştilor”… chiar aş fi dorit să nu fie deschis acest subiect. Paleologu, Quintus, Mona Muscă, Ghişe… sunt primele nume care îmi vin în minte. Nu cred în castitatea politicienilor aşa cum nu cred nici în puritate doctrinară.
La constituirea alianţei au existat câteva voci, înlăuntrul PNL, care şi-au exprimat deschis dezacordul, în privinţa alianţei cu PC. Din nou, firesc şi sănătos. Vosganian sau Orban, din motive care îi privesc, nu sunt încântaţi de această alianţă. Când aflu însă că Adriana Săftoiu are păreri în această privinţă, mi se zburleşte părul. Pentru că n-am uitat toate imensele porcării făcute de făptura asta, pe vremea când îi era consilier lui Băsescu. Şi chiar mă întreb, nu-i crapă obrazul de ruşine când se întâlneşte, prin sediul PNL, cu fostul ministru al apărării, Teodor Atanasiu? Chiar nu-i plezneşte buca obrajilor să vorbească despre securism după ce l-a servit cu atâta osârdie pe Băsescu? După ce a colportat stenograme şi înregistrări, din serviciul aceluiaşi Băsescu? Sau când îşi aminteşte că a plecat de la Cotroceni după ce Băsescu nu l-a mai lăsat pe soţul său, cel puţin la minte, să fie securist şef? Puritate doctrinară sadea! În privinţa preferinţei Adrianei Săftoiu pentru OTV… nimic surprinzător.
Un alt „fost” consilier al lui Traian Băsescu, dl. Pleşu, expiră consideraţiuni morale, din postura de „fost” la Băsescu, actual la Patriciu ( care, nu-i aşa, e mai puţin mogul şi mult mai frecventabil decât Voiculescu, pentru că are enormul merit de a-l plăti pe dl. Pleşu). Dl. Pleşu e indignat din pricina doamnei Andronescu sau a domnului Andrei Marga, exasperat din pricina lui Crin Antonescu, revoltat din cauză de CVT. Doar când vine vorba despre ticăloşiile impardonabile, despre mitocăniile peste măsură ale celui pe care l-a „consiliat”, devine îngăduitor şi cu prea-plin de indulgenţă. Astfel, infamiile băsesciene, devin în lectura lui Pleşu: puseuri de veselie. Într-un editorial aşezat alături de cel al colegului său, Cartianu.
Voiculescu nu are nevoie să fie apărat de mine. Nici PC. Nici Antonescu. Şi cu atât mai puţin PNL. Dar să-i auzi pe „foştii” (?) apropiaţi ai lui Băsescu vorbind despre morală, anti-securism şi alte asemenea minunăţii e, zău, prea mult. Mai împrăştiaţi, băieţi! Mai împrăştiaţi!
Mai era ceva. Avocaţii purităţii doctrinare reclamă faptul că PNL s-a aliat cu PC doar pentru forţa trustului media al lui Voiculescu. Păi, şi? Într-un mariaj nu aduc cei doi zestrea sub acelaşi acoperiş? Nu pricep logica. Dacă mă gândesc mai bine, liberalii au deja la dispoziţie trustul lui Patriciu ( acolo unde prestează Pleşu şi Cartianu). Care ar fi putut fi el suficient de puternic şi influent, pentru a nu mai fi nevoie de „alianţa cu trustul lui Voiculescu” ( hai să admitem tipul ăsta de logică). Şi nu e. Iar asta spune multe.
Repet: nu mai am aşteptări. Nu cred în mântuirea venită de la politicieni. Dar cu atât mai puţin cred în predicarea moralităţii de către servitorii lui Băsescu. Actuali sau foşti-nici ei nu mai ştiu.
