Suntem cei mai rapizi din UE la viteza de internet, în ciuda infrastructurii inițiale învechite din anii 2000 și a lipsei rețelelor din cabluri de cupru. Suntem campioni în UE și la cele mai multe absolvente din domenii tehnice precum ingineria, științele naturii, matematică, statistică, domenii în care femeile sunt subreprezentate în alte țări din UE. Continuăm să ne dezvoltăm și, în curând, vom deveni producător european de gaze prin proiectul Neptun Deep. Mai mult decât atât, de puțin timp am început să producem drone la Carfil.
Totuși, parcursul nostru s-a împotmolit, ca într-o cursă cu obstacole, de piedici puse de noi înșine.
Fiind în top 3 al celor mai corupte țări din UE conform indicelui de percepție al corupției, nu putem să nu ne întrebăm unde am fi fost azi, în 2025, dacă toate acele miliarde de euro primite ar fi fost investite în proiecte care să schimbe comunitatea în bine?
Suntem pe ultimul loc în UE la procentul din PIB dedicat cercetării, astfel că toate acele absolvente care ar putea să profeseze în România, nu au un sistem de cercetare pentru domeniul lor la ele în țară. De investit, am putea investi mai mult dacă nu ar fi atât de multă birocrație, măsuri legislative imprevizibile și cu termene de pe o zi pe alta, așa cum declară 82% din întreprinderile din România.
În 18 ani de la aderare am fost, pe scurt, un elev cuminte, dar mediocru. Ce rămâne la suprafață sunt un potențial mare și multe sentimente contradictorii, poate specifice adolescenței noastre în UE. La 18 ani de apartenență UE, cum putem transforma România din elev în adult?
Fondurile europene – bani de buzunar vs bani de investit ?
Ce calificative ar obține România dacă s-ar evalua rata absorbției fondurilor europene?
După ultimele cifre publicate pe site-ul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, în 29 august, am obține un calificativ de insuficient și unul de bine.
Am reușit să absorbim 97,8% din fondurile programate pentru perioada 2014-2020, însă cu prelungirile aferente, până în 2025. Așa că aici am putea spune că am primit un bine, fiindcă am reușit să atragem fondurile care ne stăteau la dispoziție, dar cu o întârziere destul de mare.
Am reușit să accesăm 17% din fondurile europene clasice programate pentru perioada 2021-2027. Chiar dacă fondurile tot mai sunt disponibile și după 2027, România primește un insuficient deoarece, în 4 ani, nu a reușit să atragă decât 5 miliarde euro din cele aproape 44 miliarde disponibile.
Dacă ne uităm la PNRR, din suma inițială din 2021 de 28,5 miliarde euro, noi în acest moment am atras 11 miliarde euro, adică aproape 40%. În noul PNRR revizuit, am renunțat la 7 miliarde euro împrumuturi, astfel că mai avem un an la dispoziție să atragem 10,5 miliarde.
Dat fiind că, în cazul noilor cifre din PNRR, noi am atras cam jumătate în 4 ani, putem să ne acordăm un suficient, în speranța că în următorul an învățăm pe ultima sută de metri să obținem un bine.
Dincolo de cifre, PNRR trebuia să ne învețe cum să investim banii strategic.
România s-a comportat până acum ca un adolescent care nu a avut parte de suficientă educație financiară. Ne uităm la banii europeni ca la niște bani de buzunar pe care îi vom avea tot timpul de la părinți, ușor de accesat când avem nevoie de ei. Nu proiectăm pe termen lung cum să ne multiplicăm resursele, cum să realizăm investiții care să genereze valoare adăugată (economic și social), iar asta se reflectă inclusiv în modul în care realizăm bugetul țării sau bugetele locale.
Avem niște sume aruncate pe partea de venituri și pe partea de cheltuieli, care nu vin în atenția publică cu o bază fundamentată, nu investim în analize de impact, nu avem o consultare transparentă și o implicare a partenerilor sociali și a mediului de business și a societății civile, în general, când realizăm bugetul pe următorul an.
Legislația europeană – teme pentru acasă sau teme de reflecție?
Fraza „Bruxelles-ul ne impune” este a unei Românii care stă în bancă și scrie după dictare ce îi spun profesorii. Pentru noi, directivele și regulamentele europene sunt teme pentru acasă. Și, la fel cum uneori inventam scuze când eram copii că nu ne-am putut face tema, la fel și România inventează uneori la Bruxelles scuze că nu a transpus vreo directivă sau a implementat vreun regulament. Sau este foarte diligentă în a le transpune, la fel cum și noi abia așteptam să scăpăm de teme ca să ne jucăm, fără să reținem neapărat ceva din ele.
De fapt, legislația europeană ar trebui să fie percepută ca o temă de reflecție. Avem un cuvânt de spus asupra legislației europene, o putem îmbunătăți și o validăm prin vot în cele 2 instituții care votează legile la nivel european: Consiliul UE, în care suntem reprezentați de Guvernul României, unde miniștrii noștri au un cuvânt de spus dacă o lege europeană este aprobată sau nu și cum poate fi îmbunătățită; și Parlamentul European, în care România are a 6-a cea mai mare delegație, cu un număr de 33 de europarlamentari ce fac parte din grupuri politice relevante și care propun amendamente și votează propuneri legislative.
Transpunerea unei directive în legislația europeană ar trebui să însemne și armonizarea legilor existente, ca să nu existe povară suplimentară pe cetățeni. Implementarea unui regulament ar trebui să se realizeze îmbunătățind mecanismele statului și aducându-le în rând cu celelalte state membre, nu prin crearea de noi straturi de proceduri, agenții sau autorități.
Devenim lider sau trecem înapoi în bancă?
După 18 ani de apartenență în familia europeană, este momentul să alegem dacă rămânem cuminți și ascultăm propunerile altora, sau dacă venim cu o contribuție proprie la proiectul european.
Noi, în Consiliul European, avem mai mult decât un vot. Avem o voce, prin care putem contribui în mod matur la proiectul european și îl putem construi pe cât ne dorim de conservator sau progresist, pragmatic sau idealist, rigid sau flexibil.
Putem depăși lozincile și să venim cu soluții concrete la definirea viitorul buget al UE pe termen lung, la combaterea efectivă a războiului hibrid, idei de investiții transnaționale pentru consolidarea Flancului Estic, operaționalizarea hub-ului de securitate de la Marea Neagră, utilizarea eficientă a noilor tehnologii, combaterea schimbărilor demografice cu care ne confruntăm și noi și întregul continent.
După 18 ani, este timpul să ne dovedim maturitatea.
Articol bun ! Nu detaliez dar apare intrebarea : bun ,bine si care-i atunci problema noastra ? Problema este dihonia si si mai rau este ca dihonia este intretinuta (din convingere sau platita) de acest stat paralel sorosist cu care se lupta si Tramp in America si care a pus bocancul pe structurile U.E.. Ei nu vor progresul Romaniei, al romanilor nu ! Ei vor progresul ideologiei lor !