De ce ne-au masacrat rezervele de la tineret ale nemţilor. Cât valorează rezervele nemţilor şi unde joacă. Cât de mică este baza de selecţie din România. Bilanţul tineretului şi juniorilor din ultimii 40 de ani. Alte dezastre din fotbalul românesc.
Nu mai vine nimic din urmă
Înfrângerea de acum două zile a naţionalei de tineret „Under-21” cu 0-8 în faţa garniturii similare a Germaniei trebuie să reprezinte un foarte serios semnal de alarmă pentru întreg fotbalul românesc. Evident, nimeni nu pune semnul egalităţii între fotbalul din Germania şi cel din România. Este o distanţă uriaşă între fotbalul dintre cele două ţări. Dar catastrofa de la Magdeburg, coroborată cu dezastrul din 6 iunie 2014 de la Bucureşti (0-5 cu Austria la „Under-19”) demonstrează că efectiv nu mai avem deloc în România fotbal la nivel de juniori şi tineret, din urmă nu mai vine nimic. Şi dacă până acum am trăit din cârpeli, şi rezultatele s-au văzut (o singură calificare, la europenele din 2008 şi 6 ratări, la turneele finale ale CM din 2002, 2006, 2010 şi 2014 şi la turneele finale ale CE din 2004 şi 2012 – 6 ratări în 13 ani !!!) există riscul ca în următorii 15-20 să devenim la seniori o echipă din lumea a III-a cu acte în regulă. Mai trebuie să adăugăm că la Olimpiadă nu am mai fost din 1964 – europeanul „Under 21” din 4 în 4 ani asigură calificarea începând cu ediţia din 1992 – şi după cum arată tineretul nostru, nici în următorii 50 de ani nu mai sunt şanse. Victoria de la Atena care este una înşelătoare, pentru că am obţinut-o în faţa unui adversar penibil de slab, şi chiar o posibilă calificare la Euro 2016 (unde vor ajunge jumătate din statele Europei) nu trebuie să ne îmbete. Suntem, pe topogan, iar dacă nu se revitalizează sectorul de copii-juniori-tineret, atunci nu ne va putea opri nimeni din cădere. Să privim peste graniţă, la Ungaria: din 1986 nu a mai fost la un turneu final. Motivul: au neglijat şi ei după 1990 sectorul juvenil.
Ce politici au nemţii …
Dacă analizăm pe cei 14 jucători germani care au administrat cea mai severă corecţie a naţionalei de tineret observăm că echipa este 100% rezultatul politicilor duse de nemţi în domeniul fotbalului. În primul rând cota: cei 14 jucători „însumează” 48,7 milioane de euro. Atenţie, 10 din cei 14 sunt de fapt rezerve ale echipei care a început preliminariile. Trei dintre titulari Matthia Ginter şi Eric Durm (Borussia Dortmund), Antonio Rudiger (VfB Stutthart) au fost la echipa „mare”, alţi 4 erau accidentaţi, Geis (Mainz05) şi Arnold (Wolfsburg) jucători de 8, respectiv 10 milioane de euro au rămas pe bancă, iar portarul titular, Marc ter Stegen nu a fost convocat el fiind lăsat să se acomodeze la noua sa echipă, FC Barcelona.
Cu excepţia rezervei de portar, toţi jucătorii utilizaţi, dar şi cei de pe bancă sunt jucători de bază la echipe din 1 şi 2 Bundesliga. Selecţia la naţionalele de tineret este una foarte severă şi nu oricine îmbracă tricoul echipelor „Under-21” şi „Under-19”. Sunt selecţionaţi numai jucătorii despre care se anticipează că pot face pasul spre prima naţională. Şi evident, cum pe foaie nu pot fi trecuţi decât 23 de jucători, sunt selecţionaţi cei mai în formă. Am pmai putea da o listă de 5 sau 6 jucători foarte buni din 1 Bundesliga, care nu au prins lotul pentru meciul cu România. Deci nu este de mirare că 7 dintre jucătorii care au fost în teren şi au câştigat în 2009 europenele „Under-21” au fost titulari în echipa care a câştigat în Brazilia campionatul mondial, iar un al 8-a, a fost, tot în Brazilia, cel mai bun jucător al americanilor. Tot legat de selecţie la naţionalele „mici”: nu se face rabat de la disciplină: dacă un jucător a călcat pe bec la clubul său (mai rar, dar se întâmplă), automat el nu este selecţionat. Mai sunt trei informaţii dar care le trecem la capitolul „mărunţişuri”: aproape toate cluburile din primele două ligi au propriile academii de juniori şi tineret; inclusiv echipele din 2 Bundesliga (care dau destui jucători la loturi) joacă în campionat în faţa tribunelor pline – 13 din cele 18 echipe au stadioane cu o capacitate între 20.000 şi 60.000 de locuri; naţionala „Under-21” a Germaniei era deja câştigătoare a grupei cu mult înaintea meciului cu România, dar cu toate acestea nu s-a menajat deloc. Vă prezentăm cine sunt, unde joacă şi ce cotă de piaţă au fotbaliştii care au bătut România cu 8-0:
Germania: 48.750.000 euro
Horn (1 FC Koln/I-Ger – 3 mil. Euro) – 21 ani
Da Costa (Ingolstad/II-Ger – 1 mil.euro) – 21 ani
Heintz (1 FC Kaiserslautern/II-Ger – 1 mil.euro) – 21 ani
Knoche (VfL Wolfsburg/I-Ger – 9 mil.euro) – 22 ani
Gunter (SC Freiburg/I-Ger – 2,25 mil.euro) – 21 ani
Emre Can (FC Liverpool/I-Ang – 12 mil.euro) – 20 ani
Leitner (VfB Stuttgart/I-Ger – 4 mil.euro) – 21 ani
Jonas Hofmann (FSV Mainz/I-Ger – 4 mil.euro) – 22 ani
Malli (FSV Mainz/I-Ger – 3 mil.euro) – 22 ani
Younes (1 FC Kaiserslautern/II-Ger – 1,5 mil.euro) – 21 ani
Philipp Hofmann (1 FC Kaiserslautern/II-Ger – 1mil.euro) – 21 ani
Stark (1 FRC Nurenberg/II-Ger – 2 mil.euro) – 19 ani
Nico Schulz (Hertha BSC/I-Ger – 3 mil.euro) – 21 ani
Klaus (SC Freiburg/I-Ger – 2 mil.euro) – 21 ani
…şi cum e pe la noi
Cei 14 jucători care au comis ruşinea de la Magdeburg au, împreună o cotă de piaţă de 6,3 milioane de euro. Trei dintre sunt legitimaţi la echipe modeste din Serie B din Italia (doar Bălaşa a fost titular în prima etapă la Crotone) şi unul la Inter Milano Primavera (echipa de tineret – n.a.). Ceilalţi 8 sunt de la echipe din Liga 1 şi toţi au jocuri în picioare, Nedelcu şi Steliano Filip (amândoi fundaşi!) au doar apariţii mai rare. Totuşi, dacă ne uităm peste numele celor din campionatul intern, nici unul nu a impresionat în campionat. Poate Rotariu, dar şi el este sub ce se aşteaptă de la un „mare talent”.
Selecţia s-a făcut „din ce este”, aria fiind extrem de redusă. În Liga 1 sunt doar 106 jucători eligibili pentru naţionala „U-21”, dintre care 45% sunt eligibili şi pentru neţionalele „Under-19” şi „Under-18”. Dar atenţie din cei 106, doar 26 i-am văzut jucând, iar titulari cerţi sunt maxim 7. De valoarea lor însă nu are rost să vorbim.
Nimic din ceea ce am arătat la paragraful referitor la „politicile nemţilor” NU găsim la noi. Din contră, când în urmă cu un an, fostul selecţioner Stelea a decis să nu mai primească la lot pe „vedetele” Stanciu şi Iancu, i-a sărit toată lumea în cap. Iar despre Iancu, ultima ştire notabilă viza o escapadă de la un club din Centrul Vechi.
Vă prezentăm pe cei 14 care au contribuit la marea ruşine naţională de la Magdeburg:
România: 6.375.000 euro
Brănescu (SS Lanciano/II-Ita – 300.000 euro) – 20 de ani
Bălaşa (Crotone/II-Ita – 200.000 euro) – 19 ani
Nedelcu (Viitorul/I-Rom – 50.000 euro) – 17 ani
Boldor (Pescara/II-Ita – 75.000 euro) – 19 ani
St. Filip (Dinamo/I-Rom – 1 mil.euro) – 20 ani
Creţu (CSMS Iaşi/I-Rom – 550.000 euro) – 22 ani
Ţâru (Viitorul/I-Rom – 150.000 euro) – 20 ani
Bumba (ASA Tg.Mureş/I-Rom – 650.000 euro) – 20 ani
Fl. Tănase (Viitorul/I-Rom – 400.000 euro) – 19 ani
Iancu (Steaua/I-Rom) – 800.000 euro) – 20 ani
Puşcas (Inter Milano/Primavera-Ita – 200.000 euro) – 18 ani
Popadiuc (Ceahlăul/I-Rom – 300.000 euro) – 19 ani
Rotariu (Dinamo/I-Rom – 1,5 mil.euro) – 19 ani
Buziuc (Gaz Metan/I-Rom – 200.000 euro) – 20 ani
De la „juniorii cu barbă” şi „cangurul” Romulus Gabor, zero rezultate
În competiţiile de juniori şi de tineret, rezultatele obţinute de reprezentativele României au fost foarte slabe de-a rândul anilor. În 1955 şi 1980 s-a desfăşurat o singură competiţie pentru juniori (sub 18 ani) cunoscută sub numele de Turneul de juniori UEFA. S-au desfăşurat 32 de ediţii, dar până în 1972, de regulă nu s-au desfăşurat calificări, ci direct turnee finale. În 1962 România a obţinut singurul ei titlu în fotbal la nivel de echipă reprezentativă, câştigând turneul UEFA desfăşurat la Bucureşti. Succesul din 1962 a fost însă unul umbrit de faptul că mai mult de jumătate dintre „juniorii” noştri aveau între 20 şi 21 de ani, unii fiind chiar nevoiţi să se bărberească înainte finalei contra Yugoslaviei, scor 4-1. Nu a fost pentru prima oară când România a avut „juniori cu barbă”.
În 1981, la Campionatele mondiale „Under 20” din Australia, România a obţinut o performanţă de excepţie, reuşind să obţinem medaliile de bronz, după ce am învins Anglia în meciul pentru locurile 3-4. În plus, hunedoreanul Romulus Gabor a fost declarat cel mai bun jucător al turneului final, obţinând trofeul „Balonul de Aur”. De atunci, secetă totală. La campionatele mondiale de tineret şi juniori nu am mai reuşit vreo calificare (UEFA avea repartizate între 6 şi 7 locuri la o participare de 16 echipe); La europenele de tineret şi juniori dintr-un total de 53 de ediţii am reuşit doar 5 calificări în teren (la 2 dintre ele, am avut adversari din „lumea a III-a”) şi una în calitate de ţară organizatoare, dar n-am făcut nimic la turneele finale.
Campionate mondiale „Under 20”
- 19 ediţii între 1977 şi 2013
- 1 calificare România la turneul final în 1981
Campionate mondiale „U-16”/„U-17”
- 3 ediţii „U-16” între 1985 şi 1989
- 0 calificări România
- 12 ediţii „U17” între 1991 şi 1993
- 0 calificări România
Campionate europene „U-23”/„U-21”
- 3 ediţii „U-23” între 1972 şi 1976
- 0 calificări România
- 20 ediţii „U-21” între 1978 şi 2015
- 1 calificare România la turneul final în 1998
Campionate europene „U-18”/„U-19”
- 17 ediţii „U-18” între 1981 şi 2001
- 4 calificări România la turneele finale din 1981, 1983, 1986 şi 1993
- 13 ediţii „U-19” între 2002 şi 2014
- 1 calificare România în 2011 în calitate de ţară gazdă
Două mostre de penibilitate
- FRF a remis miercuri un comunicat de presă prin care îşi cere – penibil – scuze „fanilor” pentru catastrofa de la Magdeburg şi pentru un 0-6 al naţionalei „U-19” cu Anglia (U-20) dar dintr-un meci amical. Totuşi, onor conducerea FRF nu este impacientată şi consideră că am pierdut în Germania la scor, pentru că gazdele au avut o echipă cu media de vârstă de 21 de ani şi 7 luni, în timp ce bravii tricolori au avut una de 19 ani şi 11 luni. O scuză de trei ori penibilă. Monumental este finalul comunicatului: Avem răbdare și încredere, ceea ce așteptăm de la toți suporterii fotbalului românesc. Pentru a construi un viitor solid, nu putem trata superficial niciun moment din prezent!Şi noi care credeam că după cele două eşecuri se va convoca o şedinţă maraton, se vor cere demisii, se vor căuta soluţii pentru înfiinţarea unor centre de juniori şi tineret, se vor modifica regulamente etc etc. Probabil după următoarea catastrofă. Dar, domnii din FRF nu au calculat şi diferenţa de vârstă din toamna trecută, când, în meciul tur, contra unei echipe a Germaniei şi mai puternică decît cea de la Magdeburg, am făcut un excelent 2-2?
- Iată o declaraţie dată pe 5 iunie de fostul antrenor al echipei „Under-19”, Ştefan Iovan: „Avem un lot bun și cred că, la cum arătăm acum, ne putem bate cu orice echipă din Europa. Este foarte important la un asemenea turneu să începem cu o victorie. Avem obligația să terminăm pe primul loc”. Peste nici 24 de ore pierdeam acasă cu 5-0 în faţa Austriei.
Alte rezultatele (oficiale) ruşinoase din fotbalul românesc
Reprezentative de tineret şi juniori
6 iunie 2014 (Bucureşti): Romania – Austria 0-5 (U-19)
9 octombrie 2009: Letonia-România 5-1 (U-21)
14 octombrie 2008: (Mogoşoaia): România – Anglia 0-6 (U-19)
6 septembrie 2006: Germania – România 5-1 (U-21)
Reprezentative de seniori
1987: Danemarca – România 8-0 (echipe olimpice)
1967: Elveţia – România 7-1 (prel. CE)
1962: Spania – România 6-0 (prel. CE)
Echipe de club
1969/70: CCE: Legia – UTA 8-0
1974/75: Cupa UEFA: Hamburger SV – Steagul Roşu Braşov 8-0
1998/99: Cupa UEFA: Celta Vigo – FC Argeş 7-0
1956/57: CCE: CDNA Sofia – Dinamo Bucureşti 8-1
1991/92: Cupa Cupelor: SC Bacău – Verder Bremen 0-6
1969/70: Cupa UEFA: Arsenal Londra – SC Bacău 7-1
Sursa cotelor jucătorilor: transfermarkt.de
