Cea mai mare companie petrolieră din Rusia se află în mijlocul unui scandal mediatic, după ce poliţia moscovită a muşamalizat un accident rutier soldat cu doi morţi, provocat de maşina blindată a vicepreşedintelui Lukoil.Bloggerii ruşi, alături de un cunoscut interpret de rap au lansat o campanie de boicotare a produselor Lukoil, după ce Mercedes-ul S-500 blindat al vicepreşedintelui companiei, Anatoli Barkov, a provocat un accident soldat cu două victime, iar poliţia a ajuns imediat la concluzia că morţii sunt de vină. Deşi şoseaua pe care s-a produs accidentul face parte din traseul supravegheat al preşedintelui Federaţiei Ruse, serviciul de protecţie a demnitarilor a precizat că nu exista nici o cameră de luat vederi în zona respectivă. Lukoil a precizat, în aceeaşi zi, că nu va oferi compensaţii familiilor victimelor.
Preşedintele Federaţiei Automobiliştilor din Rusia susţine însă că există persoane care pot depune mărturie că maşina vicepreşedintelui Lukoil a intrat frontal în automobilul victimelor, însă că martorii vor garanţii că viaţa nu le va fi pusă în pericol. Toate acestea au dus la lansarea unei campanii susţinute împotriva Lukoil şi pentru sprijinirea corectitudinii actului de justiţie. Rapperul Ivan Alexeiev a compus melodia “Mercedes 666”, în care arată cum Barkov va arde în flăcările iadului, alături de un poliţist care a împuşcat mortal mai multe persoane într-un supermarket din Moscova, în 2009.
Potrivit biografiei oficiale, Anatoli Barkov, 62 de ani, arată că acesta a absolvit Institutul de Petrol şi Gaze din Ufa abia în 1992, ulterior devenind şef al departamentului de securitate al Lukoil. Petele albe din biografia sa i-au determinat pe jurnalişti să considere că Barkov a lucrat pentru serviciile de securitate, continuându-şi apoi cariera în cea mai mare companie petrolieră privată a Rusiei. În acest context, Europa Liberă aminteşte de memoriile fostului director al filialei ruse a IKEA: “O rămăşiţă a sistemului sovietic este infiltrarea diverşilor spioni FSB în marile companii. Este o parte a vieţii de zi cu zi, un fenomen de multe ori inofensiv. În cursul anilor petrecuţi în Rusia, serviciul de securitate al IKEA m-a informat de multe ori despre asemenea persoane”.
