În 1918, germanii cei mai orgolioşi nu au putut accepta că au pierdut războiul din pricina greşelilor generalului Ludendorff, în privinţa căruia dezvoltaseră un cult al personalităţii. Şi au acceptat explicaţia dată înfrângerii de generalul lor iubit: cuţitul băgat pe la spate de evrei… Cronologia faptelor nu susţinea teza: mai întâi au fost înfrânte ofensivele Ludendorff şi abia apoi au apărut grevele care cereau încheierea păcii. Dar teza înjunghierii pe la spate s-a impus.
Într-o situaţie similară se află, acum, regimul Iohannis-Orban. Nu e capabil să-şi recunoască greşelile care au condus la reaprinderea contagiunii.
Cu siguranţă, vor merge înainte cu teza lor că vinovăţia aparţine românilor iresponsabili care nu se pot abţine să nu formeze fel de fel de aglomeraţii. Propaganda va găsi zilnic câte o astfel de împrejurare şi o va face publică prin televiziuni. Panica va lucra pentru minciuna regimului şi o tabără de români va urî altă tabără de români.
Nu vor fi mulţi cei care să spună adevărul: nu s-au făcut testele necesare pentru a avea o bază ştiinţifică la luarea deciziilor de relaxare a restricţiilor… Nu era (şi încă nu este) cunoscut gradul de imunizare naturală a populaţiei…
Minciuna despre rolul iresponsabilităţii noastre întru noul prăpăd al contagiunii ne găseşte disponibili. Ca la noi la nimenea… Românul abia aşteaptă să zică ceva de rău despre alţi români. Cât despre punerea gândirii în priza realităţilor, mai puţin, aici, pe aceste meleaguri… Fantazarea e mult mai dezvoltată decât judecata realistă asupra faptelor.. La noi, cu adevărat nu există fapte, ci doar interpretări… Suntem progresişti relativişti cum era monsieur Jourdain prozator…
Şi totuşi… Mândria românului s-ar putea răscula, mai ales dacă bagă de seamă că în alte ţări aglomeraţiile nu mai produc prăpăd…
De aceea au nevoie, acum, iohanniştii să reaprindă panica. Pentru că îşi dau seama că nu le e folositor să ţină alegerile locale la data fixată. Până pe 27 septembrie, s-ar prea putea ca mândria românilor să izbucnească în forme ce nu vor anunţa multe voturi pentru aceşti liberali care îi fac pe Brătieni să se sinucidă când văd o urnă, acolo, în drumul lor…
Demagogia lemnoasă a lui Orban nu e întrecută decât de încăpăţânarea tip rigips a lui Iohannis. Aceşti politruci, care au refuzat non-stop să ceară şi o a doua opinie în chestiunile medicale ale pandemiei, au locul lor în istoria pe care o scrie minciuna. Altminteri, dacă vom da şi adevărului o şansă, dosarul lor penal ar putea fi răsunător. Răspândirea nejustificată a panicii nu e o infracţiune banală.
minicuna are locul si rolul ei bine derterminat in mintea, soarta si facerea politicienilor. imbraca in vorbe lipsite de sens, insemnatate diverse scopuri obscure pe care niciodata nu le declara decit in cerc restrins cu havane si licoare scumpa. orice actiune a lor are in substrat un anume interes, altul decit cel pe care-l expun. spun una insa se gindesc la alta. motivatia sculatului de diminieata pentru unii ca orban si iohannis, si multi altii pe linga ei, nu este data de responsabilitatea functiei ci mai degraba de aura pe care cred ca au dobindit-o odata semnata fisa postului, care le confera foarte multe drepturi si mai putine obligatii. aici legea si morala incep sa-i incurce. si majoritatea au dovedit asta. in paranteza as mentiona faptul ca kovesi s-a priceput ca nimeni alta sa le spele ilegaltiatile, cite s-or fi comis, prin vicii de procedura. nu au constiinta servantului public, si egoisti si orgoliosi si nepriceputi fiind, mascheaza toate acestea prin minciuna. pentru o secunda de functie isi rateaza o viata. si in final se mint pe ei pentru ca, in mintea lor, ei cred ca au dobindit maretia. ei, niste nemernici, primitivi, bestii adica suma minciunilor lor.