Mircea Cărtărescu şi Andrei Oişteanu se alătură corului de scriitori rasişti

Incredibilă solidaritatea unor scriitori importanţi cu atitudinea rasistă a lui Vladimir Tismăneanu şi Denisei Comănescu după „Episodul Ţăndărei”, mai exact după postarea acelei fotografii cu nişte ciori pe gard, însoţită de mesajul „Aeroportul Ţăndărei. Toate zborurile sunt anulate”:

Sfidînd avertismentul CNCD, care a anunţat că se va autosesiza în acest caz, ANDREI OIŞTEANU, membru în Consiliul ştiinţific al Institutului de istorie a religiilor din cadrul Academiei Române, şi MIRCEA CĂRTĂRESCU, membru al USR şi beneficiar al „Indemnizaţiei de merit”, au pus mai presus de lege şi de morală prietenia cu Vladimir Tismăneanu şi Denisa Comănescu, devenind astfel complici la mizeria celor doi.

Mircea Cărtărescu, propus ani la rînd de USR pentru Premiul Nobel, a postat pentru cîteva ore un mesaj de susţinere pentru Vladimir Tismăneanu, după care, curajos nevoie mare, l-a şters! Numai că jurnaliştii apucaseră să-l salveze, astfel încît „fuga” lui Cărtărescu nu face decît să demonstreze ceva din caracterul autorului:

După cum vedeţi, „curajosul” Mircea Cărtărescu nu se limitează la solidaritatea cu Tismăneanu şi Comănescu, ci, fără pic de jenă, dă drumul la un potop de jigniri la adresa celor care le-au atras atenţia celor doi asupra gafei impardonabile pe care au comis-o, făcîndu-i „farisei”, „vameşi”, „păcătoşi”, „oameni care n-au avut nimic de spus pe lume”! Absolut incalificabilă această reacţie a celui care a scris într-un roman al său „Îmi bag pula în regina Angliei” şi care ne-a spus crezul vieţii sale într-o poezie din volumul „Nimic”: „Ce e mai frumos pe lume decît să fuţi”. Asta a avut Cărtărescu „de spus pe lume”? Astea îl fac „superior”?

Andrei Oişteanu e ceva mai responsabil decît Mircea Cărtărescu şi a păstrat postarea sa pe pagina de Facebook. Bine, bine, dar nici el nu are limite în a justifica atitudinea vădit rasistă a celor doi, Tismăneanu şi Comănescu, prin faptul că au scris „împotriva extremismelor”:

În cazul lui Oişteanu, la fel ca la Tismăneanu, surpinde această reacţie mai ales că, aşa cum citim pe Wikipedia, „s-a născut în București la 18 septembrie 1948, într-o familie de evrei”. Ne-am fi aşteptat la o altă atitudine faţă de extremisme de acest fel şi să condamne rasismul la fel cum condamnă antisemitismul, aşa cum face în cartea sa „Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est”!

Ce să înţelegem din textul postat de Andrei Oişteanu, că dacă scrii ceva împotriva extremismelor ai dreptul să fii extremist fără să fii sancţionat? Ar putea Oişteanu să ierte astfel de glume nesărate, făcute despre evrei? Şi această ciudată optică vine de la unul care lucrează sub pălăria Academiei Române, care încă n-a reacţionat pentru a-l pune la punct!

Putem să înţelegem faptul că prietenia dintre Mircea Cărtărescu, Andrei Oişteanu, Vladimir Tismăneanu şi Denisa Comănescu poate să genereze solidaritate chiar şi acolo unde rişti să fii atins de potcoava adevărului. Totuşi, sînt nişte limite şi în această solidaritate dacă, fin observator fiind, ca scriitor, înţelegi că şi „ciorile” din Ţăndărei au dreptul la imagine, la fel ca evreii, ungurii sau românii.

Vreţi să fiţi prieteni adevăraţi celor doi? Foarte bine, luaţi-i deoparte, trageţi-i de urechi, eventual daţi-le şi două palme, după care puteţi să le ştergeţi lacrimile şi să-i pupaţi pe frunte, spunîndu-le blînd să nu mai facă prostii!

Nimeni nu are dreptul să jignească o întreagă comunitate, crezînd că… glumeşte! Băşcălia de acest gen nu arată decît limite insurmontabile de caracter, care demonstrează că acolo, în cotloanele creierului, doarme un mic Hitlerică, dispus oricînd să izbucnească în astfel de „glumiţe” nesărate.