Profesorul Mircea Coșea ne-a răspuns la două întrebări de actualitate.
Premierul Dăncilă se face că lucrează pentru trecerea României la zona euro sau este chiar posibilă finalizarea demersului?
Nu, după părerea mea încă nu este posibil, nu e pregătit terenul pentru trecerea la o acțiune adevărată și cu rezultate concrete. În alte țări, și aici o să vă dau exemplul Ungariei, acest fel de comitete funcționează de vreo opt, nouă ani de zile. Lucrează sub directa îndrumare a guvernului și a băncii și are anumite rezultate. Dar, la noi, dacă vă uitați la declarațiile oficiale, datele de trecere variază de la un an la doi ani, la trei ani, poate și mai mult. Deci după părerea mea deocamdată este doar un anunț, fără finalitate și fără posibilitatea ca în viitorul apropiat să ajungem la vreo concluzie.
Cât de viabil este acest proiect? Este România pregătită să treacă la zona euro? Ce-ar însemna pentru noi?
Este o discuție care ar trebui să aibă loc, o discuție cu oameni care nu sunt neapărat oficiali ai Guvernului, nu am mare încredere în cei care sunt acum în Guvern pe această temă, pentru că este o chestiune de filozofie financiară și economică. Trecerea la euro e un lucru complicat, care pentru anumite țări poate să aibă implicații negative imediate, greu de corectat. Trebuie văzut în ce măsură trecerea la euro ne avantajează, în condițiile în care, în anumite situații, existența unei monede naționale te poate scăpa de anumite greutăți. Grecia, dacă ar fi avut drahma în perioada crizei, poate că ar fi scăpat mai repede, pentru că în relațiile internaționale jocul între monede este important. Trebuie cumpănit bine dacă este bine pentru România să treacă sau nu, în condițiile în care nici euro nu este foarte stabil și nu are o filozofie foarte bine fundamentată. În al doilea rând, trebuie să vedem perioada în care trebuie să facem lucrul ăsta. În al treilea rând, ar trebui să vedem în ce măsură trecerea la euro a unei economii deja eurizată, cum este a noastră, are un efect atât de bun încât ar trebui să ne grăbim.
Întrebări pentru domnul economist, în vîrstă de 75 de ani, încă ne-sclerozat, Mircea Coşea:
1. Moneda Euro va avea acoperire în metal preţios, sau va avea doar o valoare fictivă, convenţională [fiduciară]?
2. Cine va tipări bancnotele, cine va ştanţa monedele? Monetăria statului român, sau monetăria altui stat [european]?
3. Cine va plăti pentru emiterea de monedă? Concret: cît costă să tipăreşti, în străinătate, un miliard de Euro, în diverse cupiuri? E mai rentabil să cumpărăm utilaje speciale de tipărit Euro, şi să le dăm pe ale noastre la casare, sau e de preferat să achităm tipărirea în străinătate?
4. Cine va plăti pentru schimbarea-adaptarea tuturor programelor de calculator, ATM-urilor, şi altor dispozitive, din RO?
5. Cine va controla valoarea masei monetare de pe piaţă? (i.e., cîţi bani trebuie să se afle în circulaţie, la un moment dat)
6. (Aici e aici) Cine va centraliza datele tuturor tranzacţiilor financiare – în Euro – care se vor desfăşura în România? Cu Leul e mai dificil, e mai puţin comprehensibil pentru străini. Cu Euro va fi mult mai uşor.
7. Tendinţa actuală este dispariţia, din tranzacţii, a monedei „fizice”. Şi înlocuirea acesteia cu un mijloc de plată electronic. Mijloc prin care poţi fi urmărit non-stop: de unde îţi vin banii, cît ai cheltuit într-o anumită perioadă, de unde ai cumpărat bunurile şi serviciile, etc. Cine-i va controla pe cei care ne vor controla cardurile?
„Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile.” (Mayer Amschel Rothschild)
Cel care doreşte să fie liber trebuie să se ferească de Bănci; respectiv, de bancheri. Băncile sînt instituţii de înrobire a populaţiei. Vor dispărea de la sine în lipsă de clienţi. O ţară liberă – inclusiv de evrei – este o ţară în care nu există nici o Bancă.-