Mircea Roman, după o vară muncită, marcată de o participare la tabăra de sculptură la Grădiștea Muncelului (Casa Filip), s-a concentrat pe o pregătire a expoziției sale personale care va fi deschisă în septembrie și octombrie la galeria IOMO din Capitală.
Mircea Roman este unul dintre cei mai valoroși sculptori români contemporani, premiat și peste hotare, și despre care regretatul poet Victor Niță scria cîndva tot în Cotidianul:
„Personajele sale, întru totul deconcertante, concepute în maniera sculpturilor din Egiptul antic, impresionează prin soluţia plastică, prin demitizarea unei presupuse atitudini hieratice şi imperiale, prin mutilarea interioară resimţită şi evidenţiată la despărţirea sufletului de carcasa trupului. Într-atât de dramatică, reală şi dureroasă este demarcaţia spirit/materie, măreţie/nimicnicie sau iluzie/deziluzie, încât compoziţiile sale se conectează, ca o radiografie, la viaţa, dintotdeauna aceeaşi, a lumii, a omului”.
Merită să vedeți și să zăboviți un timp în fața lucrărilor în lemn ale maramureșanului Mircea Roman, un artist care exprimă în lemn sensibilități care trimit la eternitate.
Iată și perspectiva lui Horațiu Lipot, curatorul expoziției lui Mircea Roman, intitulată ”Lupta schimbă gustul cărnii”, care se va deschide între 11 septembrie la IOMO Gallery de la Combinatul Fondului Plastic din strada Băiculești nr. 29 din București:
„Paradoxal însă, dincolo de abordarea procesuală, lemnul, material cotidian arhaic, induce o aură arhetipală. Tocmai această tensiune, între proces și reprezentare, transgresează și marchează întreaga operă a sculptorului. Pentru a nu risipi ceea ce are forța de a extrage prin contrast, ceea ce este esențial, noua sa expoziție personală își propune să articuleze acest dualism prin corpusul de lucrări recente: pe de o parte, prin lucrările cu încărcătură iconică, de mari dimensiuni: „Lupta lui Iacob cu îngerul” sau „Tatuaj(Portret F.V.)”; iar pe de altă parte, prin piese mai recente în cercetarea sa asupra morfologiei materialelor, care, deși la prima vedere par lipsite de trăsături figurative, poartă totuși aura latentă a unui personaj”.
Oribil!!! Aemenea mizerii, prezentate ca opere artistice, nu merita vernisate. Roman e la fel ca Bolborea, ala care voia sa ne pricopseasca cu o conopida pe post de monument.