După ce, marţi, două bloguri aparţinând ziarului „New York Times” (Lens) şi publicaţiei germane „Der Spiegel” (Eines Tages) au invitat cititorii să vadă un album anonim de fotografii de 24 de pagini conţinând 214 instantanee rarisime reprezentând liderii nazişti, prizonieri de război sovietici sau victime din rândul evreilor şi să încerce să spună cine este autorul albumului, răspunsul a venit în mai puţin de patru ore. El a fost dat de o cititoare din Hamburg, Harriet Scharnberg, istoric de profesie, care a comunicat ziarului „New York Times” identitatea fotografului: este vorba de Franz Krieger, originar din Salzburg, Austria, decedat în 1993, la vârsta de 79 de ani.
Albumul este apreciat drept un document istoric de excepţie: autorul lui a avut acces direct la Adolf Hitler, care a fost fotografiat de nouă ori de foarte aprope. Evident, toată lumea se întreba dacă fotograful a fost un amator ori un profesionist. Apoi ce legături avea el cu aparatul nazist? Potrivit cercetătoarei germane, „fotografiile, în majoritatea lor, au fost făcute de Franz Krieger, care lucra ca fotojurnalist la Salzburg, în Austria. În vara anului 1941, el a ajuns la Minsk, ca membru al Reichs-Autozug Deutschland”.
De notat că specialitatea doamnei Harriet Scharnberg este propaganda nazistă şi evreii. Ca urmare, imediat după ce a văzut albumul, ea a făcut o legătură cu o carte pe care a consultat-o în cursul cercetărilor sale recente: „Le Photographe de presse de Salzbourg, Franz Krieger (1914-1933): le photojournalisme a l’ombre de la guerre et de la propagande nazie”, scrisă de Peter F. Kramml şi publicată acum trei ani. Acesta descrie parcursul fotografului. În anii ’30, el dorea să ajungă fotojurnalist.
După anexarea Austriei a intrat în cadrul propagandei naziste din Salzburg şi a făcut cronica fotografică a oraşului între 1938 şi 1941: datorită lui, oraşul posedă 35.000 de negative. Între acestea se află şi unele imagini surprinse la vestitul Festival de la Salzburg, între artiştii fotografiaţi aflându-se şi Marlene Dietrich. Apoi, el s-a înscris în partidul nazist, ajungând în poliţia specială hitleristă şi în unitatea de propagandă a armatei germane botezată Propagandakompanie.
În august 1941, Krieger merge pe fronul de Est, pe ruta Berlin-Danzig (azi Gdansk) – Minsk(capitala Belarusului de acum). Fotografii făcute de el în aceste oraşe se află şi în albumul prezentat marţi, în premieră, de „New York Times” şi „Der Spiegel”. În drumul lui, fotoreporterul a surprins şi vizite ale lui Hitler pe frontul de Est, pe care tocmai îl deschisese, la 22 iunie 1941, prin invadarea URSS. La Minsk, el a fost printre cei autorizaţi să viziteze locurile în care erau ţinuţi prizonierii de război sovietici, extrem de mulţi în primele săptămâni ale războiului. De asemenea, a fost dus şi în ghetoul evreiesc, unde a putut surprinde condiţiile inumane în care trăiau cei siliţi să stea în acele locuri.
În noiembrie, Krieger revine în Austria, pe drum , la Marienburg (azi Malbork, Polonia), fotografiindu-l, în septembrie 1941, pe Hitler alături de la fel de sinistrul său omolog ungur, Mikloş Horthy. Redevine simplu soldat şi şofer, iar în vara lui 1942, în timp ce ajunsese tocmai la Stalingrad, a scăpat ca prin urechile acului de crâncenele bătălii din acest oraş, întrucât s-a îmbolnăvit grav, a făcut icter, şi a fost evacuat. Cu toate acestea, n-a scăpat ocazia să facă noi fotografii, de data asta de familie. În centrul lor se află soţia sa, Frieda, care avea să moară împreună cu fiica lor, Heidrun, în vârstă de doi ani, în urma bombardării Salzburgului, în noiembrie 1944, de către Detaşamentul 15 al Forţelor Aeriene americane. Un al copil le murise în octombrie 1944. Frieda are o seperbă fotografie pe ultima pagină a albumului prezentat marţi şi care e compus în cea mai mare parte a sa din imagini surprinse în timpul voiajului său în Rusia. În legătură cu faptul că a ajuns în SUA, autorul cărţii dedicate fotoreporterului susţine că, după război, Krieger a renunţat la fotografii şi s-a apucat de afaceri. El ar fi povestit că mama lui a aruncat fotografiile făcute în timpul războiului, inclusiv albumul realizat în prima călătorie pe front. Acesta a dispărut, fie ascuns, fie recuperat tocmai în Bavaria, după 1945, de un soldat american, dar care nu a ştiut ce valoare are.
Din mână în mână, albumul a ajuns în statul american New Jersey, iar proprietarul lui actual este un ins de 72 de ani ce lucrează în domeniul modei. Acesta a vrut să afle ce valoare are, drept pentru care l-a încredinţat ziarului „New York Times”, dorind să evite ca „această bucată de istorie să cadă în mâinile unui nepriceput”. Dar, de fapt, el a vrut să obţină şi o sumă frumuşică de bani, cu care să-şi achite facturile medicale neplătite.
Dincolo de toate aceste detalii, albumul este o extraordinară cronică în imagini a primelor momente ale celui de al Doilea Război Mondial, cu imagini unicat ale liderilor nazişti în frunte cu Hitler aflaţi pe front, sau ale vieţii de zi cu zi în rândul prizonierilor de război ori al civililor din satele şi oraşele cucerite de nemţi.
