Moţiunea lui Iohannis a devenit o victorie à la Pyrrhus

„Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți!”, avea să spună Pyrrhus din Epirus, regele moloşilor, după victoria de la Ausculum împotriva romanilor, în urma căreia şi-a pierdut aproape întreaga armată. În zilele noastre, o astfel de victorie păguboasă este sintetizată de expresia „Am înfrînt!”, adică o victorie care a produs pagube mai mari decît o înfrîngere.

Exact aşa s-a întîmplat şi cu Klaus Iohannis după ce a trecut moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, pe care a jubilat-o deja în cîteva apariţii publice electorale, identificîndu-i pe învingători, arătînd către membrii PNL, ca fiind „Voi şi cu Mine”. Într-un cuvînt, „REZOLVAT”, cum a zis Iohannis.

Nu ştiu dacă preşedintele Klaus Iohannis ştie cine a fost regele Pyrrhus din Epirus – nici nu are importanţă, dar este curios cum a reuşit după această moţiune de succes să fie exact în situaţia acestuia de acum 2.300 de ani. Adică:

– la votul moţiunii, Iohannis s-a bazat pe PNL, USR, ALDE, ProRomânia, UDMR, PMP, independenţi şi chiar pe cîţiva din PSD. Cu alte cuvinte, cam 8 formaţiuni sau grupuri.

– în preajma votului pentru guvernul Orban, Iohannis îşi dăm seama că din cei opt i-au rămas fideli şi sînt dispuşi în mod cert să-şi dea votul doar cei din PNL! Toţi ceilalţi fiind dispuşi mai degrabă să voteze „contra” sau chiar să nu intre în sală pentru a nu fi asigurat cvorumul necesar! Motivul celor din urmă este unul cît se poate de firesc: „aţi dat jos guvernul cu o majoritate, acum, la învestirea guvernului vostru, voi trebuie să asiguraţi atît majoritatea necesară învestirii, cît şi cvorumul obligatoriu”!

Putem spune, aşadar, că Iohannis a obţinut o victorie à la Pyrrhus! Adică, din cele 238 de voturi cu care guvernul Dăncilă a fost dat jos, Iohannis mai are doar 100 de voturi sigure pentru învestirea guvernului Orban, pentru care are nevoie tot de 233, cîte erau necesare la moţiune.

Ce arată această situaţie à la Pyrrhus? Două chestiuni:

– fie că Iohannis şi PNL nu se aşteptau ca moţiunea să treacă, deci nu s-au gîndit la negocieri anticipate pentru a se asigura că votanţii moţiunii vor vota şi noul guvern

– fie că aşteaptă a doua strigare, adică parlamentarii să voteze a doua oară guvernul PNL de teama dizolvării Parlamentului, situaţie care i-ar face pe mulţi să-şi piardă mandatul.

Şi, atunci, ce rămîne din această victorie à la Pyrrhus? Aşa cum scriam în editorialul din zilele trecute, chiar instalat un Guvern Orban, soarta lui va atîrna de un fir de păianjen, putînd să cadă la prima moţiune de cenzură, una care ar putea să vină chiar înainte de Crăciun!

Negocierile începute de Ludovic Orban, în calitate de prim-ministru desemnat, au fost un eşec, căci atît Victor Ponta, şeful ProRomânia, cît şi Călin Popescu Tăriceanu, şeful ALDE, i-au transmis că nu-i vor da votul! Ponta pentru că nu votează un guvern în care se află foştii PDL-işti ai lui Traian Băsescu, Tăriceanu pentru că nu este de acord cu desfiinţarea SIIJ, propusă de Orban. UDMR a anunţat deja că nu va vota guvernul Orban dacă acesta îşi propune alegeri pentru primari în două tururi, iar scandalul generat de dezvăluirile privind afacerile lui Dan Barna, în spatele căruia se bănuieşte a fi, din motive electorale, staful lui Klaus Iohannis, este posibil să-i facă şi pe unii USR-işti să se abţină la vot.

Nu cred că e nevoie de cine ştie ce înţelepciune pentru a înţelege că această moţiune de succes ar fi trebuit să pună PSD în mare derută, dar un insucces în validarea guvernului PNL s-ar putea să ducă la resuscitarea PSD-ului printr-un contratac de anvergură declanşat chiar la învestirea guvernului Orban!

Noi am spus deseori că nu e bine să te culci pe-o ureche în calea unui PSD rănit, mai ales cînd se află în Opoziţie şi se pare că însuşi Klaus Iohannis şi-a dat seama de acest adevăr, din moment ce, imediat după căderea guvernului Dăncilă, la finalul declaraţiei sale entuziaste, a ţinut, totuşi, să precizeze: „Faptul că moțiunea de cenzură a trecut reprezintă fără îndoială o mare reușită, dar bătălia cu PSD nu s-a încheiat aici”! Lucru repetat în toate întîlnirile electorale care au urmat.

Iată teama justificată a lui Klaus Iohannis: ca nu cumva să fie obligat să repete după Pyrrhus din Epirus: „Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți!”