Paul Bocuse, legenda gastronomiei franceze, a murit la 91 de ani, potrivit Euronews. Vestea a fost inițial anunțată pe Twitter de Gerard Collomb, fostul primar al orașului Lyon, actual ministru francez de Interne.
„Paul Bocuse a murit, iar gastromia este în doliu. Domnul Paul însemna Franța: simplitate și generozitate; excelențși artă de a trăi. Acest „Papă al gastronomiei“ ne-a părăsit. Chef-ii din întreaga lumiau cultivat fructele pasiunii sale.“, scria ministrul de Interne în mesajul de pe Twitter.
Bocuse s-a născut în Lyon unde avea mai multe restaurante și școli de gătit. Era unul din primii exponenți ai „noii bucătării“, care a reinterpretat modul tradițional de gătit fracez folosind mai puțin unt și mai puțină smântână, și concentrându-se pe ingrediente proaspete și prezentare elegantă.
S-a născut într-o familie de bucătari care au transmis din generație în generație rețetee de familie și secretele culinare încă din secolul al XVII-lea. Bocuse a început să gătească la vârsta de 15 ani. „Iubesc untul, smântâna și vinul“, spunea el. Până la sfârșitul anului 1958 a primit prima stea Michelin. Va mai câștiga încă două, și pornind din Lyon a început să formez o nouă generație de chefi.
„Noua bucătărie“ a înflorit, în ciuda dragostei lui Bocuse pentru ingredientele tradiționale, iar noul stil îi va fi asociat. Numele de Bocuse a devenit atât de puternic, încât regi, regine și președinți ar fi dat buzna la masa lui. De asemenea, numele Paul Bocuse a devenit familiar pentru mulți, odată cu filmul de desene animate „Ratatouille“ și povestea simpaticului șoarece.
@Oricine : Bocuse gatea legume, mai ales legume, si fructe de mare. Tot ce conteaza, pe lânga a nu arde, a nu lasa prea mult pe foc, ci a gati „al dente”, crocant, a pastra, adica, vitaminele, sunt combinatiile, îndrazneala de-a face mâncaruri „verzi” ori multicolore, amestecul diferitelor componente si bucuria identificarii lor gustative într-un fel de mâncare, plus si mai ales, mirodeniile si dozarea lor. Pentru ultimele nu sunt retete. Si-n bunul lor dozaj e geniul unui bucatar. Fiecare fel de mâncare, la fiecare masa, e unic. Irepetabil. În Franta si sunt, de altfel, scoli de bucatari. Breasla are prestigiu. Si istoria ei are de-a face si cu Revolutia franceza, care-a distrus nobilimea si obligat personalul la supravietuire. Bucatarii si-au deschis, asadar, restaurante. Unde-si exersau talentele dobândite si puneau în scena fastul curtii regale (fetze de masa curate, servicii de masa elegante, tacâmuri, atentie privindu-si clientii, ale caror gusturi le si educau …) Plus, cu vremea, prestigiul istoriei: Procope, la Paris, dateaza de la vremea lui Henry IV, care si mânca, cu mâinile – vesela si tacâmurile fiind abia la-nceputuri -, acolo … numai ca lucrurile au evoluat, si-nca imens. Procope nu si-ar mai permite sa ofere, la prânz, sandvishuri, à la Mac Do. Nici Bocuse, de la Lyon si satele dimprejur (fiidca unele din restaurantele pe care le-avea erau prin sate), nu si-ar fi permis …