Muzeul fraților Kalinderu

În vecinătatea Parcului Cișmigiu, pe strada Vasile Sion nr. 2-4, se află un muzeu mai puțin cunoscut bucureștenilor, Muzeul Kalinderu.

Clădirea muzeului a fost construită în anul 1906-1908, în stil eclectic francez, după planurile arhitectului I. D. Berindei, la comanda lui Ioan Lazăr Kalinderu, fratele doctorului Nicolae Kalinderu.

Muzeul făcea parte din Complexul Kalinderu, un ansamblu de patru clădiri, care a fost inaugurat în 1914. Din acest ansamblu, astăzi, a rămas doar clădirea vechiului muzeu, care a fost construită în paralel cu reşedinţa Kalinderu, deja existentă. Iniţial cuprindea trei colecții: a lui Ioan Kalinderu, a fratelui său, dr. Nicolae Kalinderu, și donația lui Mihail Eustatiadis. Deţinea o impresionantă colecție de lucrări ale lui Nicolae Grigorescu care fuseseră ale doctorului Nicolae Kalinderu, dar și o frumoasă colecție de obiecte de artă medievală şi artă tradițională românească, artă franceză, italiană, flamandă și germană. În cele aproape 30 de spații de expunere această impresionanată colecție de artă medievală românească și europeană a determinat recunoașterea în epocă a acestui muzeu special, denumit pe atunci „eclectic și enciclopedic”.

Pe fațada clădirii principale se aflau sculpturi, basoreliefuri, medalioane, cornişe și alte elemente arhitecturale decorative, precum și elemente decorative din fier forjat, iar finisajele erau din marmură. În interiorul luxos era o scară monumentală din marmură, care pornea din holul de intrare frumos ornamentat cu coloane cu baze de alamă și stucaturi, picturi maruflate de mari dimensiuni pe pereți, plafoane aurite, vitralii, grilaje din bronz și şeminee din marmură.

Dr. Nicolae Kalinderu (1835 -1902) dincolo de toată dăruirea și pasiunea sa pentru medicină a fost și un împătimit iubitor al artei.  Împreună cu fratele său, Ioan Kalinderu (n.1840, București – d.1913, București), a cumpărat mai multe lucrări de artă plastică, decorativă și antichități care vor face parte, mai târziu din Muzeul de Artă al României.

Ioan (Iancu) Kalinderu (decembrie 1840, București – decembrie 1913) jurist, silvicultor și publicist român, confident al regelui Carol I, a fost timp de treizeci de ani administrator al Domeniilor Coroanei și timp de trei ani președinte al Academiei Române. Educat în Franța, la fel ca fratele său Nicolae, cei doi frați erau simpatizanți al Partidului Național Liberal.  În 1888 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, 5 ani mai târziu membru titular, pentru ca apoi să fie ales președinte al Academiei (1904-1907).

Printr-un act de donație din anul 1914, muzeul intră în patrimoniul statului. Singura condiţie impusă era ca muzeul să îşi păstreze numele de „Ioan şi dr. Nicolae Kalinderu”. Ulterior, în timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea în care se afla a fost bombardată (1944), iar o parte dintre colecţii au fost distruse. Imobilul care adăpostea colecția Kalinderu, locuința acestuia și clădirile anexe dar și multe obiecte de artă au avut de suferit. Cele mai importante lucrări distruse au fost cele realizate de Theodor Pallady şi Ion Jalea. O parte dintre operele de artă au fost transportate odată cu tezaurul României, la Moscova.

În 1946, muzeul este desfiinţat, iar colecţiile revin Muzeului Naţional de Artă şi Arheologie (titulatura din acea perioadă a Muzeului National de Artă al României). În imobilul care adăpostea muzeul au funcţionat, de-a lungul timpului, mai multe instituții: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” şi „Uniunea Artiştilor Plastici din România”. Din 2005, muzeul a trecut, din nou, sub administrarea Muzeului Naţional de Artă al României. O parte a colecțiilor fraților Kalinderu se regăsesc acum la Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti. Din colecția originală s-au păstrat 2256 de bunuri culturale. Din anul 2010, Muzeul Kalinderu se află într-un amplu proces de restaurare și reorganizare, nefinalizat până în present.

Cei doi frați Kalinderu, doctorul Nicolae și juristul Ioan (Iancu), au fost înmormântați – alături de tatăl lor, Lazăr Kalinderoglu – la București, în cimitirul Bellu.

Articol scris de D.S. Olteanu, muzeograf Muzeul Victor Babeș, secția Antropologie Urbană. MMB

Bibliografie:

Mircea Popescu, Paul Petrescu, „Muzeele capitalei”, Editura Științifică, București, 1966;

https://www.bucuresti-centenar.ro/muzeul-kalinderu/

https://bucuresti.24fun.ro/locuri/muzee/muzeul-kalinderu/

Sursă foto:

https://vatra-mcp.ro/artisti-si-patrimoniu/muzee/bucuresti/muzeul-dr-ioan-si-nicolae-kalinderu/