“Galeria 418” continuă seria dedicată artei abstacte româneşti cu o nouă expoziţie, “Structure & Energy II – The Power of Abstraction”, cuprinzând 23 de lucrări ale artiştilor Vincenţiu Grigorescu, Romul Nuţiu şi Diet Sayler.
Interesată de Expresionismul abstract şi de abstracţionismul geometric, curatoarea expoziţiei, criticul de artă italian Marzia Ratti, care a curatoriat mai multe expoziţii ale pictorului în Italia, a optat în această a doua expoziţie care le este dedicată celor trei creatori pentru opere relevând o altă faţetă a esteticii lor.
Aparţinând aceleiaşi generaţii, Vincenţiu Grigorescu, Romul Nuţiu şi Diet Sayler s-au îndreptat către arta abstractă, în perioada anilor ‘70, aceasta reprezentând una dintre modalităţile prin care mulţi artişti au încercat să se sustragă realismului socialist şi să reia, după un hiatus deloc neglijabil, legătura cu avangarda românească şi europeană.
Vedere din expoziţia Structure and Energy II – The Power of Abstraction, Diet Sayler – Cimabue, Vincenţiu Grigorescu – Colonna
Dacă în prima expoziţie, “Structure&Energy, the Need for Abstraction”, Vincenţiu Grigorescu era prezentat cu lucrări în care cromatica juca un rol important, piesele de acum relevă preocuparea pentru expresivitatea fornelor geometrice, în compoziţii rimând cu estetica constructivistă, ca în triunghiul galben pe fond alb, intitulat “Gioco Geometrico III” din 1980, rigoarea construcţiei fiind “tulburată” numai de cele câteva curbe ascendente la vârful piramidei, ce dau iluzia perspectivei şi induc ideea de arhitectură. Idee mai vizibilă încă în “Coloana” ivită din haşuri albe fine pe fondul negru
Diferenţele cele mai frapante apar însă la Romul Nuţiu. Sunt etalate acum piese dintr-o perioadă mai timpurie de creaţie, vădind atracţia către tridimensional şi către instalaţie, evident nu ceea ce înţelegem astăzi prin instalaţie, în care gama cromatică dominată de brunuri şi roşuri stinse este marcată de caroiaje în care se ivesc figuri la limita dintre figurativ şi abstract ce vibrează suprafaţa.
Vincenţiu Grigorescu, Colonna 1978-1980, 145 x 90 cm, oil on canvas
Vizitatorul regăseşte însă şi exploziile culoare, născând lumi în formare, înr-o savantă succesiune de planuri, generată de liniile de forţă ale unei culori dominante, aşternute în tuşe nervoase şi energice, ca în “Origins Orange” sau “Origins Blue”. Acest gestualism l-a făcut de altfel pe Coriolan Babeţi să-l numească, într-o cronică la expoziţia personală a lui Romul Nuţiu din 1970, “Pollock de pe Coasta de Vest a Picturii Româneşti”.
Romul Nuţiu – Assemblage III
“Credinţa mea este legată strict de ideea că percepţia lucrurilor este foarte importantă pentru actul creaţiei, dar fiind limitată, este nevoie să apelezi la subconştient prin experiment, provocare şi transcendenţă. Informalul meu s-a născut din muncă asiduă şi devoţiune”, explica el, într-un interviu acordat Joanei Grevers, aplecarea către Expresionismul abstract, adăugând: “Nu se poate spune că am făcut parte dintr-un grup cu o doctrină şi un program bine definit. În perioada anilor 1965-1970, împreună cu colegii de breaslă – Jecza, Kazinsczy, Popa –, am organizat expoziţia «Pictură-Obiect-Sculptură-Ambianţă», care enunţa nişte relaţii între lucrările expuse. Atunci am conceput obiecte pictate pe toate suprafeţele, în maniera mea gestuală, amplificând sugestia picturii. Întotdeauna mi-am dorit să fiu unul care îşi respectă stările şi trăirile personale, să am un mod de exprimare propriu”.
Romul Nuţiu – Origins Orange
Câteva dintre aceste obiecte pictate se regăsesc în expoziţia de la “Galeria 418”.
În 1968, la “Sala Kalinderu” din Bucureşti, a fost deschisă prima expoziţie de artă abstractă din România, în care expuneau Diet Sayler, Roman Cotoşman, Stefan Bertalan, Constantin Flondor şi Zoltan Molnar. Un eveniment nu numai artistic, dar şi politic la momentul respectiv. Atunci, “Muzeul de Artă Modernă” din New York i-a achiziţionat o lucrare lui Sayler.
Diet Sayler – Fuge
În creaţia sa, artistul recurge la o formă de bază care uneşte în ea intelect şi afectivitate. Iar prin dispunerea lor în compoziţie, după principiul armoniei sau dizarmoniei, el transpune vizual timpul şi mişcarea.
În expoziţia de acum, operele lui Diet Sayler rămân, evident, în zona abstracţionismului geometric, cu sugestii de litere sau de portativ muzical. Cromatica este şi acum puternică, cu dominanta de roşu care reprezintă o marcă a creaţiei lui, dar ne-a reţinut atenţia în mod special, “Fuge”, cu cele câteva elemente grafice, simetric dispuse, care vibrează cu o forţă incredibilă pânza. Ca şi pictura intitulată “Cimabue”, din care se degajă, paradoxal, un sentiment al sacrului, în pofida inexistenţei niciunui simbol de acest fel.
Diet Sayler, Cimabue, 2002
Publicul român s-a apropiat mai puţin de arta abstractă, probabil din cauza rarităţii unor expoziţii care să-l familiarizeze cu această modalitate de creaţie.
De fapt, această nevoie de eliberare din comandamentul politic şi social a animat creaţia artistică a generaţiei postbelice din toate colţurile lumii. În alte părţi, exprimarea acestei subiectivităţi artistice s-a dezvoltat normal, cucerind numeroşi admiratori şi colecţionari. La noi, exilarea din spaţiul expoziţional a artei abstracte a avut drept repercusiune o redusă recunoaştere a exponenţilor ei. Unii artişti au ales exilul pentru a-şi dobândi liberatea de creaţie, alţii au revenit, în timp, la arta figurativă. Cei trei artişti prezentaţi la “Galeria 418” au optat pentru prima cale, iar recunoaşterea lor în Occident este o certitudine.
