La Galeria Orizont vă aşteaptă, până în 4 noiembrie, o spectaculoasă expoziţie de tapiserie, semnată de Nicolae Zîmbroianu.
Pe lângă frumuseţea lucrărilor, selecţia prezentată este, chiar dacă fără voia autorului, încă o dovadă că această artă, considerată multă vreme minoră, a depăşit rolul strict decorativ, devenind o modalitate de expresie, egală cu cea din artele “majore”, intrând, cu drept de cetate, în artele vizuale.
Clepsidră
Artistul expune atât tapiserii parietale în tehnică mixtă, cât şi piese tridimensionale, din materiale diverse, obiecte textile şi tapiserii realizate în tehnici de broderie, care rivalizează, ca preţiozitate şi fineţe a mixărilor cromatice, cu piesele ţesute.
Cele mai multe piese sunt realizate cu fir sisal, care conferă, datorită şi ochiurilor mari, monumentalitate unor compoziţii cum ar fi Clepsidră şi se pretează excelent la realizarea pieselor tridimensionale.
Florile pământului
Lucrările lui Nicolae Zîmbroianu poartă în egală măsură marca modernităţii expresive în realizarea estetică a motivului, dar şi în ideile pe care le vehiculează, în conţinutul simbolic, filosofic chiar. Această a doua dimensiune este vizibilă atât în citatele din istoria artei, cum ar fi broderiile intitulate Studiu, în care personajul-atlet, amintind de Antichitate sau Renaştere, capătă sculpturalitate, în pofida tehnicii minuţioase a broderiei cu fire fine de bumbac. Jocul cromatic de cald-rece creează lumini şi umbre ce par a reliefa corpul omenesc pe suprafaţa broderiei.
Biruinţa binelui
Alteori, artistul se referă la teorii ce au bântuit şi bântuie încă imaginarul celor pasionaţi de istorie, de artă, dar şi de zonele esoterice, ca în obiectul tridimensional Perfecţiunea Piramidei, echilibrată compoziţie în care plasarea planurilor pune în faţa privitorului, de fapt, o succesiune de piramide intricate savant într-una singură.
Imnul cunoaşterii
Alteori, piesele capătă, mai ales în corelaţie cu titlul pus de artist, valenţe etice, Biruinţa binelui, sau se coboară în obiceiuri ancestrale, în instalaţii de forţă ca Priveghi, cercul format din capete neindividualizate, ceea ce le conferă valoare de simbol. De altfel, aceste capete perfect rotunde, având marcate sumar trăsăturile feţei, apar în mai multe compoziţii, ca Familia sau o impresionantă instalaţie parietală, Eroi necunoscuţi.
Îmbrăţişarea zborului
Pentru Nicolae Zîmbroianu, existenţa, de la stadiul embrionar la finalul vieţii, pare a fi o preocupare continuă. O dovedesc câteva lucrări din expoziţie, de la Muguri sau Rod, obiecte textile în tehnică mixtă, construind alveolele seminţelor sau fructul pe cale să se ivească, la Priveghi. Consideraţii filosofice se întrevăd în Biruinţa binelui, rafinată construcţie conică în care culoarea devine semnificant, sau în întoarcerea la eternele preocupări privind enigmele lumii înconjurătoare ca în Taina focului, spirală întoarsă aspra ei înseşi, pentru a adăposti miezul roşu şi negru.
Studiu
Interesant de observat că, indiferent de dimensiuni, piesele tridimensionale create de Nicolae Zîmbroianu capătă monumentalitate. Eşti tentat de multe ori să le aplici eticheta de plastică mică, dezminţită însă de perfecţiunea proporţiilor, de ştiinţa construirii planurilor pe care ţesătura se implantează în spaţiu.
Muguri
Broderiile, în schimb, dovedesc o delicateţe excepţională atât în “desenarea” formelor, cât, mai ales, în gamele cromatice în degrade, în subtilitatea nuanţelor, în trecerile rafinate de la o zonă la alta. Ele sunt menite să poarte amintirile ancestrale, ca în Taina mărului roşu, să îmbrace hainele analizei psihlogice – Tristeţe, să transmită exuberanţa – Florile pământului, să insufle speranţa Imnul cunoaşterii.
Priveghi
“Mi-am tras toată seva lucrărilor mele punându-mi întrebări. Las să curgă ideea în forma care vrea ea, adică: parietal, volumetric, altorelief, rondbos”, mărturisea Nicolae Zîmbroianu, descoperind astfel secretul genezei cel puţin a unei părţi a creaţiei sale.
Artistul dezvăluie o reală poetică plastică, împlinită pe îndelete, parcă din dorinţa de a încetini fuga timpului care ne stăpâneşte pe toţi în zilele noastre. Artă a migalei şi a duratei de execuţie, tapiseria lui Nicolae Zîmbroianu dovedeşte o perfectă coerenţă de gând şi de modalităţi de execuţie şi de expresie. Dominată în cea mai mare parte de un sentiment liric, de blânda reflecţie asupra existenţei şi a istoriei ei, creaţia lui Nicolae Zîmbroianu trezeşte în privitor un sentiment de linişte, de împăcare cu sine şi cu lumea.
Becul
Decorative şi profunde în acelaşi timp, lucrările lui invită parcă la convieţuirea cu ele. Le vezi la fel de bine în expoziţie, dar şi în interiorul unei case, învestind spaţiul cu căldură, cu poezie, cu nostalgie…, iar uneori cu umor, ca în “colajul” Becul cu filamentele lui textile găzduite de o scafă (termen aproape ieşit din uz) din lemn, amintind lumea rurală.
Prezenţa lui Nicolae Zîmbroianu pe simeze este mai curând discretă, chiar dacă, din 1973, anul debutului său expoziţional, a participat la majoritatea Saloanelor şi expoziţiilor de tapiserie organizate de UAP şi a expus la numeroase expoziţii în România şi în străinătate.
Tristeţe
Expoziţiile personale au fost însă rare, cea de acum fiind abia a patra. Vizând perfecţiunea, artistul îşi pregăteşte îndelung expoziţiile, triind cu grijă şi severitate piesele menite să întâmpine publicul.
Această acribie, adăugată originalităţii sale creatoare, i-a adus Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România în 2002, Premiul Juriului la Bienala Artelor Ion Andreescu, în 2004, Marele Premiu al Salonului Internaţional de Broderie din 2006 .
Dincolo însă de premii şi onorori, expoziţia de la Galeria Orizont este una de neratat. Ea are ceva de spus şi publicului larg, care caută în primul rând caracterul decorativ al acestei arte, şi iubitorului de frumos care nu-şi doreşte decât o comunicare cu lumea filtrată prin personalitatea unui creator, şi colecţionarilor avizaţi.
