Noaptea trecută, Nicolas Sarkozy a fost acuzat oficial de trafic de influenţă activ (pentru care riscă 5 ani de închisoare şi 375.000 euro amendă), corupţie activă (pentru care ar putea primi 10 ani de puşcărie şi un milion de euro amendă, potrivit „Le Monde”) şi tăinuirea violării secretului profesional, după ce fusese reţinut în prealabil, fapt fără precedent pentru un fost preşedinte al celei de a V-a Republici franceze.
Cu o seară înainte, avocatul său, Thierry Herzog, şi Gilbert Azibert, avocat general al Curţii de Casaţie, au fost reţinuţi şi anchetaţi pentru aceleaşi capete de acuzare ca şi fostul şef al statului. Pentru avocatul Herzog se adaugă acuzaţia de violare a secretului profesional. Toate cele de mai sus se consemnează în condiţiile în care Sarkozy tocmai anunţase că „se gândeşte” în legătură cu o eventuală revenire în viaţa politică pentru prezidenţialele din 2017. Judecătorii de instrucţie Patricia Simon şi Claire Thepaut de la Tribunalul din Paris au făcut acest lucru după ce, luni dimineaţa, inculpatul fusese reţinut de Oficiul Central de Luptă împotriva Corupţiei şi Infracţiunii Financiare şi Fiscale (OCLCIFF) din Nanterre, în cadrul unei anchete pentru un presupus trafic de influenţă şi violarea prezumtivă a secretului anchetei. Sosit la ora 23h40 la Tribunalul de primă instanţă din Paris, Sarkozy a părăsit locul respectiv la 2h00, după ce a fost pus sub acuzare, dar fără control judiciar.
Este pentru a doua oară când el este anchetat după ce şi-a pierdut imunitatea prezidenţială de care se bucurase până la pierderea scrutinului din mai 2012. În martie 2013, el a fost acuzat de abuz de încredere în cazul moştenitoarei imperiului L’Oreal, nonagenara Liliane Bettencourt, dar în octombrie 2013 a fost absolvit de orice răspundere.
Avocaţii Thierry Herzog şi Gilbert Azibert fuseseră reţinuţi luni, la fel şi Patrick Sassout, avocat general la Curtea de Casaţie. Acesta din urmă nu a fost prezentat judecătorilor.
Anchetatorii bănuiesc că o reţea de informatori din sânul justiţiei şi poliţiei l-a pus la curent pe Sarkozy în legătură cu procedura judiciară ce-l viza. Bănuielile au apărut în cursul anchetei privind acuzaţiile de finanţare de către Libia lui Kadhafi a campaniei electorale prezidenţiale a lui Sarkozy din 2007.
Justiţia a autorizat, la 3 şi 19 septembrie 2013, interceptarea a două telefoane folosite de fostul şef al statului, ea dezvăluind că Sarkozy şi avocatul lui erau foarte bine informaţi despre procedura în curs de la Curtea de Casaţie în legătură abuzul de încredere în cazul miliardarei Liliane Bettencourt.
Judecătorii încercau să stabilească dacă Sarkozy a încercat să faciliteze o promovare a lui Gilbert Azibert la Monaco în schimbul unor informaţii referitoare la mersul anchetei.
Revista pariziană „L’Express” a alcătuit o listă cu cinci probleme pe care anchetatorii Poliţiei Judiciare din Nanterre ar trebui să le lămurească în timpul audierii lui Sarkozy. Prezentându-le mai jos, trebuie să subliniem că, aşa cum se va vedea, presa a jucat un rol crucial în dezvăluirea unor nereguli grave în ce priveşte evenimentele şi faptele care-l au în prim-plan pe fostul preşedinte al Franţei. Totodată, este important de arătat că, chiar dacă erau în post, unii miniştri sarkozyşti erau atent monitorizaţi de organele abulitate în cazul unor afaceri dubioase. Aviz amatorilor!
„Aţi încercat să obţineţi informaţii în legătură cu afacerea Bettencourt?” Cum se ştie, Sarkozy a fost reţinut de oficiul anti-corupţie al Poliţiei Judiciare (OCLCIFF) pentru a fi audiat într-un dosar de presupus trafic de influenţă. OCLCIFF trebuie să stabilească dacă fostul preşedinte a încercat să obţină informaţii în afacerea Bettencourt de la un înalt magistrat, cu sprijinul avocatului său Thiery Herzog. Mai precis, Gilbert Azibert, avocat general de pe lângă Curtea de Casaţie, a putut face uz de influenţa sa în profitul lui Sarkozy în condiţiile în care Curtea de Casaţie trebuia să se pronunţe, pe 11 martie, în cazul confiscării preţioaselor agende ale fostului şef de stat cu privire la această afacere. Revista „L’Express” dezvăluise că se iniţiase o anchetă pentru „trafic de influenţă” şi „violarea secretului investigaţiilor”. În cadrul acesteia au fost anchetaţi în această săptămână avocaţii Herzog şi Azibert.
„I-aţi promis un post la Monaco lui Gilbert Azibert în schimbul acestui MIC SERVICIU?” Potrivit informaţiilor publicate în primăvară de Mediapart, Thiery Herzog „s-a declarat mulţumit de devotamentul informatorului său (Gilbert Azibert): a făcut o treabă bună”, i-ar fi spus el lui Sarkozy. Să fi beneficiat el de o intervenţie din partea lor, în schimbul acestui „serviciu” presupus? Postul de procuror şi păstrător al sigiliului principatului monegasc i-a scăpat lui Azibert, dar acest „serviciu” ar fi fost evocat în timpul interceptărilor telefonice ale lui Sarkozy din februarie. Gilbert Azibert a făcut uz de influenţa sa la Curtea de Casaţie în favoarea lui Sarkozy?
„Eraţi informat despre interceptarea dvs. în afacerea finanţării libiene?” Este o afacere ce decurge dintr-o altă afacere. Convorbirile telefonice ale lui Sarkozy şi ale câtorva dintre apropiaţii săi, între care avocatul Thiery Herzog, au fost interceptate în cadrul unei alte anchete care se referea la acuzaţiile de finanţare ilegală a campaniei sale prezidenţiale victorioase din 2007. Fără aceste interceptări telefonice nu ar fi existat informaţii asupra presupuselor legături dintre Sarkozy, reţeaua sa şi Azibert. Săptămâna aceasta, anchetatorii mai vor să afle dacă Sarkozy a fost informat în mod ilegal despre punerea sa sub ascultare.
„Dacă nu, de ce s-a folosit pseudonimul Paul Bismuth şi un al doilea telefon pentru a-l contacta pe avocatul Herzog?” Dacă răspunsul lui Sarkozy este negativ, atunci se impune o altă întrebare. De ce a folosit Herzog un alt telefon pre-plătit pentru clientul său? De ce a folosit numele Paul Bismuth pentru a face aşa ceva? De ce a căutat o confidenţialitate tot mai mare, dacă nu pentru a putea comunica pe marginea acestei afaceri fără a fi ascultat de anchetatori? Grijă inutilă, căci acest telefon a fost pus sub ascultare imediat ce s-a aflat despre existenţa lui.
„Vă asumaţi afirmaţiile împotriva STASI?” Într-un articol publicat în martie în ziarul „Le Figaro” (pe care l-am prezentat în Cotidianul – n.n.), fostul preşedinte a ieşit din tăcerea ce şi-a impus-o după pierderea alegerilor prezidenţiale şi a contraatacat în scandalul interceptărilor telefonice, afirmând că principiile sacre ale Republicii „sunt călcate în picioare”. El compara aceste interceptări cu cele făcute de STASI, fosta poliţie politică din R.D. Germană. „Azi, orice persoană care-mi telefonează trebuie să ştie că va fi ascultată. Citiţi bine. Acest lucru nu este din minunatul film «Viaţa altora», despre Germania de Est şi activităţile STASI. Nu este vorba desopre acţiunile unui dictator din lume la adresa opozanţilor săi. Este vorba de Franţa”. Îşi asumă aceste afirmaţii azi, în vreme ce colaboratorii săi denunţă încrâncenarea justiţiei franceze la adresa lui?
Interceptările lui Sarkozy – un foileton judiciar în cel puţin opt episoade
La circa trei luni după dezvăluirile privind punerea sub ascultare a lui Sarkozy, avocatul lui Thierry Herzog şi magistrţii Gilbert Azibert şi Patrick Sassoust au fost interogaţi în cadrul anchetei vizând „traficul de influenţă” şi „violarea secretului investigaţiilor”. Dar să reamintim evenimentele marcante ale acestui foileton politico-judiciar.
19 aprilie 2013. Sarkozy, pus sub ascultare. Punctul de pornire a afacerii interceptărilor lui Sarkozy este 19 aprilie 2013. Atunci o anchetă judiciară pentru „corupţie” a fost declanşată în cadrul unei eventuale susţineri financiare de către Libia a campaniei electorale prezidenţiale a lui Sarkozy din 2007. „Discret, magistraţii au luat o decizie tare: ei i-au plasat sub ascultare pe fostul preşedinte, cât şi pe cei doi foşti miniştrii de Interne ai săi – Claude Gueant şi Brice Hortefeux”, scria „Le Monde”.
Decembrie 2013: scandal la Poliţia Judiciară. În decembruie 2013, acelaşi ziar „Le Monde” dezvăluia scandalul care zguduia Poliţia Judiciară pariziană: directorul PJ din Paris, Christian Flaesch, numit în 2007 de puterea sarkozystă, l-a avertizat pe Brice Hortefeux de convocarea lui în cadrul uneia dintre anchetele privind finanţarea campaniei prezidenţiale din 2007. Ironie a sorţii – fostul ministru de Interne era plasat el însuşi sub ascultare de Poliţia Judiciară într-un alt dosar. Sarkozy devine mai „laconic” la telefonul său mobil.
Început de martie 2014: o afacere poate ascunde… alte două. Interceptările de către justiţie privindu-l pe fostul preşedinte, intervenite în cadrul scandalului fondurilor libiene, au adus în final informaţii despre afacerile Bettencourt şi Tapie/Credit Lyonnais. Potrivit „Le Monde”, convorbirile telefonice demonstrează că Gilbert Azibert, de la Curtea de Casaţie, informa direct tabăra Sarkozy. S-a deschis o anchetă pentru „trafic de influenţă”, dezvăluia atunci „L’Express”. În centrul ei – cei doi avocaţi: Herzog şi Azibert.
Jumătatea lui martie 2014: Paul Bismuth intră în horă. Judecătorii au încheiat prin a descoperi că fostul şef al statului dispune de un al doilea telefon mobil înregistrat pe numele fictiv Paul Bismuth. Acesta a fost plasat imediat sub supraveghere. Interceptările dezvăluie convorbiri cu un alt telefon mobil achiziţionat sub o identitate de împrumut: este cel al avocatului Herzog pentru a vorbi nestingherit cu clientul său. Guvernul socialist era la curent cu interceptările? Manuel Valls (de la Interne) şi Christiane Taubira (de la Justiţie) spun că ignoră faptul respectiv, în vreme ce premierul de atunci Jean-Marc Ayrault dezminte cu o jumătate de voce. Se pune problema demisiei ministrului Justiţiei.
21 martie: Sarkozy ripostează. În faţa Justiţiei, fostul preşedinte contraatacă în „Le Figaro” de vineri 21 martie. El vede „principiile Republicii călcate în picioare” şi evocă metodele poliţiei politice STASI din fosta Germanie comunistă. Câteva zile mai înainte, Mediapart dezvăluise că avocatul lui, Thierry Herzog, numise „bastarzi de Bordeaux” judecătorii desemnaţi să instrumenteze afacerea Bettencourt. Interceptările demonstrează, totodată, o anume agitaţie a lui Sarkozy pentru a obţine anularea confiscării agendelor sale.
Aprile 2014: Curtea de Casaţie în ochiul ciclonului. Trafic de influenţă în Curtea de Casaţie? Nu mai puţin de şase judecători sunt audiaţi în cadrul anchetei privind traficul de influenţă şi violarea secretului investigaţiilor.
30 iunie 2014: Herzog şi Azibert, interpelaţi. Trei interpelări. Luni, avocatul lui Nicolas Sarkozy, Thierry Herzog, şi magistraţii Gilbert Azibert şi Patrick Sassoust au fost arestaţi. A doua zi a venit rândul fostului preşedinte Nicolas Sarkozy. Ulterior acesta avea să fie inculpat oficial. Marţi seara, într-un interviu acordat TF1, el s-a apărat de toate acuzaţiile aduse.
