După ce, zilele trecute, noua strategie de securitate a lui Trump ne spunea că “pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în cel puțin câteva decenii, NATO să devină majoritar non-european”, zilele acestea este rândul congresmanului american Thomas Massie să-i solicite lui Donald Trump să retragă SUA din NATO, motivând că: „NATO a fost creat pentru a contracara Uniunea Sovietică, care s-a prăbușit în urmă cu peste treizeci de ani. De atunci, participarea SUA a costat contribuabilii trilioane de dolari…, iar America nu ar trebui să fie pătura de securitate a lumii – mai ales când țările bogate refuză să plătească pentru propria apărare”.
Nimic nou am putea spune, plecând de la mesajele repetate date de Trump și echipa lui cu privire la faptul că NATO nu este un business profitabil! Mai precis, dacă în primul său mandat, Trump cerea aliaților europeni din NATO, fără prea mare succes, alocarea efectivă a celor 2% din bugetul național pentru cheltuielile NATO, după invadarea Ucrainei de către Rusia și revenirea sa la putere, Trump părea satisfăcut de faptul că, în iunie 2025, la summit-ul anual al NATO de la Haga, aliații europeni au fost de acord chiar cu alocarea a 5% din buget în acest sens, lucru văzut de Trump ca fiind o mare victorie personală lăudându-și, aproape insolent, influența asupra celorlalți lideri ai statelor aliate NATO, despre care spune că „îmi spun tăticule”!
Asta după ce, în timpul campaniei electorale, a amenințat în repetate rânduri că nu va lua apărarea aliaților NATO în cazul unui atac rusesc, dacă aceștia nu își vor mări cheltuielile militare.
Mai mult, într-un interviu recent, Trump a provocat din nou indignare în rândul aliaților săi europeni, descriindu-i ca fiind „slabi” și conducând o regiune aflată „în declin”.
Ca atare, atacurile lui Donald Trump asupra Uniunii Europene îi obligă pe liderii acesteia să se gândească la un viitor în care SUA nu mai este principalul lor garant de securitate, iar Europa trebuie să-și organizeze propria apărare.
Deoarece mesajele politice transmise de Trump par a fi dublate de măsurile tehnice solicitate de oficiali ai Pentagonului care au afirmat, în cursul acestei săptămâni, că este necesar ca Europa să preia majoritatea capabilităților de apărare convenționale ale NATO până în 2027, un termen limită considerat nerealist de către oficialii europeni.
Deci, nu putem să nu ne întrebâm ce vor face aliații europeni din NATO în fața ideii că SUA vrea ca NATO să devină majoritar non-european, că SUA nu doar că vor mai mulți bani ci vor să-și retragă și forțele de pe continentul european?
Este posibil ca, în fața unei astfel de poziții a lui Trump de înjosire a aliaților săi europeni, pe care-i consideră ca fiind “slabi”, discuțiile despre “pilonul european al NATO” să se transforme în discuții despre o viitoare armată europeană?
Despre pariul că Europa poate sau nu să-și asigure propria securitate va mai curge multă cerneală în perioada următoare dar o întrebare care se ridică este dacă securitatea lumii democratice este chiar atât de tranzacțională, din punct de vedere financiar, cum ne-o arată Trump și acoliții săi!
Iar dacă răspunsul este pozitiv, așa cum ne sugerează poziția lui Trump & co, atunci probabil că și Europa ar trebui să devină tranzacțională din punct de vedere financiar, adică să ceară chirie pentru amplasarea scutului antirachetă al SUA pe teritoriul său, mai ales atunci când Putin va decide că SUA trebuie să fie atacată cu rachete nucleare!
Oare nu mai este niciun bătrân înțelept în redenumitul Departament de Război al SUA care să-i aducă aminte lui Trump că, nu mai departe de acum un deceniu, Federaţia Rusă acuza SUA că, prin amplasarea scutului antirachetă în Europa, încearcă să încline balanţa de putere la graniţele europene în favoarea sa, urmărind anihilarea potențialului de descurajare nucleară al Federaţiei Ruse?
Sau că Federaţia Rusă acuza SUA că scutul antirachetă din Europa este construit pentru a distruge rachetele balistice intercontinentale pe care le deţine, dat fiind că scutul antirachetă din Europa ar permite SUA să întreprindă un prim atac strategic, fiind în acelaşi timp sigură că poate intercepta orice rachetă cu care Federaţia Rusă ar putea răspunde, balanţa strategică înclinând astfel spre Washington?
Poate că istoria recentă, precum și evoluțiile tehnologice în domeniul înarmării ar trebui să le arate decidenților vremelnici ai SUA că nimic nu este garantat când garanțiile vin din partea unuia ca Hitler sau Putin! Mai precis, așa cum Hitler a atacat URSS chiar dacă anterior își declarase prietenia față de Stalin, , ce l-ar împiedica pe Putin, într-un scenariu nu foarte irealist, să se alieze cu Jinping și să atace simultan SUA, dinspre Oceanul Atlantic, respectiv Pacific?
Donald Trump este mult prea deștept pentru a fi înțeles de unii cu postări de „mămăligari”!…..UE+NATO= KAPUT!.