„Muzica i-a fost dată omului de Dumnezeu, din sfere pe care nu le putem contura cu o exactitate matematică. Părerea mea este că omul, în eforturile lui, născut să fie fiu al eforturilor crescânde, marcate de atâtea cuceriri de gânduri şi de cânt, nu va putea depăşi niciodată o anumită condiţie cu care a fost înzestrat de la început. De aceea, cred că, fără artă, fără muzică, fără frumos, omul ar semăna cu multe alte vieţuitoare şi n-ar fi plin de atâtea surprize pe care le face propriei sale deveniri”, mărturisea, la împlinirea a 83 de ani, muzicianul, compozitorul şi dirijorul genial care a fost Marin Constantin.
Născut la 27 februarie 1925, la Urleta, judeţul Prahova, a fost remarcat încă din timpul cursurilor de la Şcoala Normală din Ploieşti de către eminentul profesor de muzică şi dirijor Ioan D. Vicol, pentru excepţionalul său talent în acest domeniu. Student al Conservatorului din Bucureşti, între 1944 şi 1949, dirijează diferite coruri studenţeşti şi de amatori. În 1951 este numit director general şi dirijor al Ansamblului Tineretului din România, cu care a obţinut premii la Festivalurile Mondiale ale Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti (1953), Moscova (1956), Viena (1959), Helsinki (1962). În 1958 fondase Capella Corală Mixtă „Gh. Cucu”, pe care o transformă, în 1963, în celebrul cor „Madrigal”, biografiile maestrului şi ansamblului devenind, din acel moment, una singură.
Specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian şi baroc, muzica tradiţională românească, dar şi al muzicii contemporane autohtone, este apreciat de critici muzicali din întreaga lume, fiind distins cu numeroase premii naţionale şi internaţionale.
În mai mult de jumătate de secol va introduce în repertoriul corului piese ale acestor genuri muzicale, ale căror înregistrări unice sunt căutate de melomanii din întreaga lume.
În februarie anul trecut, când muzicianul împlinea 85 de ani, muzicologul Doru Popovici scria: „Marin Constantin şi corul «Madrigal» au introdus în lumea Euterpei «stilul nonvibrato» şi au ridicat interpretarea monodiilor bizantine şi psaltice la un înalt nivel artistic, având ca «motto» cuvintele: «Dumnezeu e iubire». Maestrul Marin Constantin a avut o contribuţie enormă la muzica românească, el valorificând – emoţionant – piesele concepute în stil tradiţional, dar şi pe cele de avangardă, cum ar fi lucrările scrise de Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Tiberiu Olah, Miriam Marbe, Anatol Vieru, cu o ardentă dăruire…”.
Cele peste 3.500 de concerte în ţară şi străinătate (America, Italia, Germania, Franţa, Iugoslavia, Polonia, Anglia, Ungaria, Bulgaria, Spania, Belgia, Olanda, Austria, Rusia, Republica Moldova, Norvegia, Danemarca, San Marino, Elveţia, Canada, Portugalia, Turcia, Finlanda, Grecia, Luxemburg, Liechtenstein, Coreea de Nord, Japonia ş.a) au fost adevărate triumfuri. Personalităţi de marcă, impresioante de calitatea actului muzical, şi-au exprimat aprecierea entuziastă. Dirijorul Leopold Stokowsky nota: „Perfecţiunea! Când am ascultat Madrigalul cântând, am avut cea mai sigură senzaţie de perfecţiune”, iar Carlo Zecchi scria în Cartea de Aur a Corului: „Fermecat şi entuziasmat de minunatele voastre execuţii. Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru emoţiile pe care le-aţi trezit în mine cu arta voastră”. Sosit la Bucureşti, actorul Vittorio de Sica mărturisea la rândul lui: „După atâtea aprecieri de nume ilustre, am asistat şi eu zilele acestea la Bucureşti la o minune muzicală. Miracolul se datorează marii opere construite de maestrul Marin Constantin”. Îl urma Elisabeth Schwartzkopf: „Niciodată n-am auzit ceva asemănător cu corul dumneavoastră Madrigal, condus de genialul dumneavoastră dirijor maestrul Marin Constantin”. Iar celebrul bariton Nicolae Herlea declara: „Mulţumesc frumos. Pelerin şi colindător asiduu prin marile scene ale lumii, încerc o infinită mândrie de a fi contemporan cu Marin Constantin şi cu Corul Madrigal”.
Mulţi iubitori ai muzicii din România îşi amintesc probabil febra înregistrărilor după celebrul disc cu colinde înregistrat de „Madrigal” în străinătate şi nedifuzat în ţară. Fericiţii care reuşiseră să-l obţină cumva îl împrumutau cunoscuţilor care îl transpuneau pe casete ascultate cu religiozitate în serile de Crăciun.
„Un dar de la Dumnezeu”
Marin Constantin şi Corul Naţional de Cameră Madrigal
Înregistrări de LP-uri şi peste 40 de CD-uri la casele de discuri Electrecord, Intercont şi Decca („Mysterium” cu Angela Gheorghiu, Filarmonica din Londra şi dirijorul Ion Marin), numeroase filme realizate la Studiourile Sahia şi România Film, dintre care amintim numai „Cântecele Renaşterii”, care a obţinut „Palme d’Or” la Festivalul de Film de la Cannes (1968), cele zece discuri sub genericul „Arta construcţiei şi interpretării corale”, înregistrate în Statele Unite de inegalabilul profesor şi dirijor Marin Constantin, care, între anii 1976 şi 1994, a susţinut cursuri de dirijat şi interpretare corală în Italia, Elveţia, Columbia, Mexic, Ecuador, Venezuela, au fost răsplătite cu nenumărate premii şi distincţii. „UNICEF”, Vermeil-Luxemburg, Premiul Criticii Muzicale Germane (1971), „Il Sagitario d’Oro” (1976), „Una Vita per Arte-David Michelangelo d’Oro” (Italia – 1977), „Grand Duc Adolphe” (Luxemburg – 1979), ABI-SUA (1994) Medalia „Enescu” şi Medalia „Eminescu”, Crucea Patriarhală Ortodoxă (2000), premiul pentru „Vocaţia măiestriei artistice”, oferit de Fundaţia Balcanii şi Europa (2006), sunt numai câteva. Cele mai prestigioase au fost obţinute în 1992, anul în care Corul „Madrigal” a fost declarat „Bun al Patrimoniului Universal UNESCO”, iar Marin Constantin a devenit „Goodwill Ambassador of UNESCO”.
Pentru întreaga sa activitate, Marin Constantin este menţionat în şapte ediţii „Who’s Who” din Anglia şi America şi în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.
„Faptul ca Madrigalul există şi este o prezenţă recunoscută de atâta lume este o bucurie pe care eu o consider ca un dar de la Dumnezeu”, mărturisea Marin Constantin. Cu ani în urmă, poetul Nichita Stănescu făcea o reverenţă Corului „Madrigal” şi aducea un omagiu dirijorului lui, Marin Constantin, a cărui muncă a fost întotdeauna pătrunsă de spiritul perfecţiunii.
O reverenţă pe care, întristaţi, o fac toţi iubitorii muzicii în acest ceas trist al dispariţiei maestrului.
