Vizita lui Mark Rutte la București nu este una determinată de retragerea unei părți din contingentul american din Romania, dar va sta sub semnul acestui anunț făcut de SUA. Forumul NATO-Industry este un eveniment care are loc la fiecare doi ani, începând din 2019, iar secretarul general NATO a participat de fiecare dată. Pe 5-6 noiembrie, Bucureștiul va fi prima capitală est-europeană care va găzdui evenimentul – în 2019, a avut loc la Washington, in 2021, la Roma și in 2023, la Stockholm.
Mesajul lui Rutte: mai mulți bani pentru apărare
Toate deplasările secretarului general Rutte în Europa de Est au fost marcate de îngrijorarea țărilor din regiune legată de posibila retragere a trupelor americane. De fiecare dată, Rutte a transmis un mesaj asigurator. A început să fie chiar ușor iritat de această situație, așa cum a arătat-o la summitul B9 de la Vilnius, în luna iunie, acolo unde s-a întâlnit și cu președintele României. Întrenat despre posibila reducere a capabilităților americane în Flancul Estic al NATO, Rutte a spus: ”Din ianuarie, primesc două întrebări de la aliații europeni. Prima este dacă mai există angajamentul SUA față de NATO. Răspunsul este da (…) Dar exista o așteptare. Așteptarea ca noi să cheltuim mai mult. Pentru că trebuie să cheltuim mai mult pentru apărare, dar și pentru ca este corect să cheltuim la fel de mult ca Statele Unite. A doua întrebare este dacă își vor retrage brusc trupele. Nu este absolut niciun indiciu despre asta, la fel cum spune și președintele Poloniei. Ce știm este că, pe lângă Europa, SUA trebuie să aibă grijă și de orientul Mijlociu, trebuie să aibă grijă și de Indo-Pacific. Și este logic ca, în timp, pe măsură ce vom deveni mai puternici, SUA să pivoteze cumva mai mult spre Asia. Însă sunt convins că va fi pe termen lung și că va fi o prezență convențională puternică în Europa, pe lângă umbrela nucleară”.
Mark Rutte va spune același lucru și București, după retragerea unei părți a militarilor americani. Secretarul general NATO are rol de interfață a Alianței cu politicienii și publicul din țările membre și de facilitator al compromisurilor. Cu experiența sa de politician experimentat în Olanda și la Bruxelles, Rutte va transmite același mesaj și la București – angajamentul SUA rămâne unul ferm, trupele americane nu vor părăsi ”brusc” Europa, însă condiția este ca europenii să investească mai mult în apărare. În vizitele sale în Spania, Portugalia și Italia, care au precedat summitul NATO de la Haga, summitul celor 5% din PIB pentru apărare, olandezul Rutte a încercat să joace dilema prizonierului, spunând că ceilalți parteneri sunt dispuși să meargă mai departe, pentru a genera concurență între ei. Mesajul lui Rutte în capitalele europene este același – administrația SUA are nevoie de bani din partea aliaților, de achiziții de armament american de către aliați și reducerea cheltuielilor cu trupele americane din Europa.
Pentagonul este în căutare de bani, întreaga administrație condusa de Donald Trump este în căutare de bani. Chiar și opoziția președinților comisiilor de apărare din Senatul SUA și Camera Reprezentanților față de oprirea rotației brigăzii SUA din România poate fi socotită parte a unei negocieri pentru viitorul buget al Pentagonului. Austin Dahmer, actual adjunct subsecretarului pentru Politica Apărării la Pentagon, scria, în 2023, că menținerea bugetului apărării, fără o creștere anuală de 10%, va duce la reducerea cu 20.000 a contingentului american din Europa (după venirea la putere a actualei administrații, NBC a relatat ca aceasta reducere va fi de 10.000 de militari, mult peste ceea ce SUA au anunțat până acum). Pe de altă parte, același Dahmer arăta că o creștere a bugetului Pentagonului nu ar trebui să se ducă inițial spre trupele de uscat, ci spre marina și forțele aeriene americane.
Prezența americană cu cheltuială se ține
În acest context, miza prezenței lui Mark Rutte la București are mai puțin de-a face cu reasigurarea României după retragerea unei brigăzi americane de la baza Mihail Kogălniceanu. Miza este chiar motivul oficial al prezenței oficialului NATO: Forumul NATO-Industry. Așa cum o arată NATO în prezentarea oficiala a evenimentului, ”NATO-Industry Forum (NIF) este un eveniment de nivel strategic care facilitează colaborarea directă și continuă între NATO și industria de apărare. Tema ediției din 2025 a NATO-Industry Forum este „Reînarmarea NATO – Inovare, Accelerare, Susținere”. NATO-Industry Forum va reuni directori de companii industriale, lideri civili și militari de rang înalt ai NATO și oficiali naționali, precum și lideri cheie din alte instituții”.
Este vorba despre ceea ce caută America – investiții, parteneriate, profit. Abordarea Poloniei poate fi un exemplu despre cum asemenea forumuri pot fi folosite în interesul strategic al unei țări.
În 2025, Polonia a ajuns la contracte pentru achiziții de armament american în valoare de 60 de miliard de dolari, potrivit ministrului Apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz. Același ministru a declarat că Programul pentru Industria de Apărare Europeană, in valoare de 1,5 miliarde de euro, este ”o rușine”. Polonia discută pe cu totul alte sume în relația cu Statele Unite: a încheiat contracte pentru sute de tancuri grele Abrams, pentru sisteme Patriot, sisteme de rachete HIMARS, elicoptere Apache. Pentru aceste comenzi a primit împrumuturi americane pentru achiziție în valoare de 11 miliarde de dolari. Nu mai puțin, în Polonia s-au făcut și investiții americane în apărare, precum fabrica de elicoptere Sikorski (companie preluată de Lockheed Martin). De notat este că Polonia și-a început programul de reînarmare cu mult înainte de invazia rusă în Ucraina. Iar, în 2016, Ministerul polonez al Apărării lansa așa-zisul Program Regional de Asistență pentru Apărare, pentru a ajuta eforturile statelor din Europa Centrală și de Est prin împrumuturi din partea guvernului polonez, a băncilor poloneze și prin transferuri necomerciale de arme.
O alegere între SUA și Europa
Abordarea poloneză este pro-activă, pro-business și pro-americană. În 2016, guvernul eurosceptic abia venit la putere la Varșovia anula abandona negocierile foarte avansate la care guvernul liberal al lui Donald Tusk ajunsese cu Franța, pentru achiziționarea de elicoptere militare produse de Airbus, și încheia un contract cu americanii de la Sikorski și Augusta Westland. Decizia guvernului condus din umbră de Jarsolaw Kaczynski a fost strategică, dar și una de afaceri, câtă vreme compania americană avea deja o fabrică în Polonia și crease mii de locuri de muncă. În același an 2016, premierul României, Dacian Cioloș, îl primea pe președintele francez Francois Hollande, pentru a inaugura fabrica de elicoptere Airbus de la Ghimbav. Viitorul ei depindea de achiziții substanțiale din partea României, iar acestea nu au mai venit la nivelul așteptat de parteneri.
Forumul NATO-Industry poate fi o oportunitate pentru căutarea de noi investitori și de parteneriate. Lecția Poloniei este că parteneriatele de securitate presupun investiții masive și trebuie gândite și ca afaceri majore. Iar în ceea ce privește numărul și stabilitatea contingentului american, aceasta depinde și de profitul pe care aliații de peste Ocean îl obțin. Polonia are o fabrică Lockheed Martin și achiziționează arme americane de 60 de miliarde de dolari, având pe teritoriul național 10.000 de militari americani. În Romania investesc germanii de la Rheinmetall, într-o fabrică de pulberi, în vreme francezii de la Airbus și-au reluat intenția de a produce la Ghimbav elicoptere H215M, pe fondul apetitului mai mare al României pentru înarmare.
Pe americani ii intereseaza profitul, nu pierderile. Tara vecina noua nu mai prezinta interes, deoarece nu ‘iese’ profitu’. Sa se descurce europenii, nu mai este treaba americanilor. Daca tara vecina vrea arme, sa le cumpere sau sa dea ceva la schimb; nu au, nu vor primi. Cinic, dar pragmatic.