Premiera spectacolului “Noii infractori” la TNB
Premiera oficială a spectacolului Noii infractori va avea loc pe 7 martie, la Sala Mare a Teatrului Național București.Autoarea israeliană de succes Edna Mazia oferă prilejul unei întâlniri de cinci stele, cu personaje care atrag spectatorul în sarabanda întâmplărilor din care nu se poate scăpa decât lăsând râsul să te cuprindă și să te conducă spre destindere fără cale de-ntors…
Veți râde cu lacrimi la provocările cărora le fac față „noii infractori”… Umorul și înțelepciunea unei familii oneste din zilele noastre vă vor convinge că merită să înfrunți soarta chiar dacă ajungi jucăria ei, chiar dacă lumea întreagă a luat-o razna și… chiar dacă „totul nu e decât …un mare bordel”!!!
Edna Mazia (n. 24 iulie 1949, Tel Aviv, Israel) este dramaturg, scriitoare, scenaristă și regizoare de teatru. A absolvit cu titlul de master studii de filosofie și teatru la Universitatea din Tel Aviv, unde a predat mai târziu cursuri de scriere creativă. La Teatrul Kameri din Tel Aviv a regizat piesele prietenei ei celei mai bune, Anat Gov: Prietenele cele mai bune, Lisistrata 2000, Vai, Doamne, Bărbat casnic, O familie caldă.
Traducere: Etgard Bitel
Regie: Ion Caramitru
Asistent regie: Patricia Katona
Coregrafie: Florin Fieroiu
Light design: Chris Jaeger
Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu
Asistent costume: Corina Boboc
Ilustrație muzicală: Călin Țopa
Cu: Virginia Mirea, Alexandrina Halic, Andrei Finţi, Silviu Biriş, Afrodita Androne, Teodora Mareş, Ileana Olteanu, Aylin Cadîr/ Diana Sar, Cosmina Olariu, George Piștereanu, Daniel Badale, Mihai Verbiţchi, Alexandru Hasnaş, Viorel Florea, Alexandru Popescu, Nicoleta Tase, Aris Bănuţoiu
„O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”
Christopher nu visează. El calculează, analizează, cântăreşte, măsoară, observă şi percepe viaţa prin filtrele nepoetizate ale logicii. Este un adolescent special, de 15 ani, cu sindrom Asperger, care se defineşte drept un „matematician cu oareşce dificultăţi comportamentale”. Un Sherlock Holmes copil, care ştie sigur că uciderea câinelui Wellington cu o furcă este misterul pe care doar micile lui celule cenuşii îl pot dezlega.
Aşa începe aventura băiatului ce nu poate minţi, printre artificiile de comunicare folosite de adulţii din jurul său, printre prejudecăţi şi minciuni-metaforă. Pe parcursul ei descoperă nu doar ce s-a întâmplat cu Wellington, ci şi prin ce întâmplări ciudate au trecut la miezul vieţii părinţii săi, vecinii săi, precum şi alte victime ale rănilor trecutului.
Spectacolul lui Bobi Pricop, glisând cu sensibilitate lucidă între comedie şi dramă, are o altă viteză decât cea cotidiană: este viteza năucitoare a unei minţi captive într-o realitate care s-a împotmolit în propriile ei limite.
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii este un show performativ, în care lumea-decor construită de Adrian Damian, din oglinzi, distanţe şi percepţii, se compune şi se descompune pentru a ne aduce faţă în faţă cu noi şi certitudinile noastre fragile.
Montarea multimedia, cu videoproiecţii care redefinesc spaţialitatea şi muzica lumii în mişcare, este o călătorie senzorială provocatoare, pe muchia normalităţii, între jocurile de cuvinte şi nevoia de limpezime. Iar emoţia e principalul efect special.
Întrebările rămân deschise, la finalul poveştii: Ce înseamnă să fii altfel şi de ce firescul nostru, oricât de anapoda, trebuie să fie luat drept normă?
Spectacolul are la bază adaptarea semnată de dramaturgul britanic Simon Stephens, după best-sellerul lui Mark Haddon, roman vândut în peste 6 milioane de exemplare în întreaga lume şi distins cu 17 premii literare prestigioase.
Premiera mondială a spectacolului a avut loc la Teatrul Naţional din Londra, în 2012, iar acum se joacă pe Broadway cu mare succes de public şi critică.
”Acest spectacol provoacă uimire și emoție. Totul este ieșit din canoane și din intențiile de inovație teatrală practicate în tot felul de experimente, începând de la text până la punerea sa în scenă”.
Regie: Bobi Pricop
Scenografie: Adrian Damian
Costume: Liliana Cenean
Muzica: Alexei Turcan Video: Dan Adrian Ionescu.
În distribuţie: Ciprian Nicula, Emilian Oprea, Ana Ciontea, Rodica Ionescu,
Carmen Ungureanu
Această piesă este prezentată vineri, 8 februarie, la ora 20:00, la Sala Pictura, prin amabilitatea Warner Bros. Entertainment.
„Pădurea spânzuraţilor”
Spectacolul lui Radu Afrim, după Pădurea spânzuraților a lui Liviu Rebreanu, descoperă uriașa poezie a unui text puternic și modern și își propune să se adreseze în primul rând tinerilor de azi. Reinterpretând în stil propriu o operă majoră a literaturii române, regizorul o transpune în universul său imaginativ, atât de specific, îi descoperă sensuri noi, pornind de la premiza că romanul lui Rebreanu nu este un roman de război, ci unul psihologic.
„Nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem… S-ar putea să fie ambițios, riscant, kitschos, greșit, dar aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci, deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări Ce ați făcut în 100 de ani, cine eram noi la vârsta voastră, ce am făcut…” a explicat într-o recentă întâlnire cu presa Radu Afrim.
Departe de orice formă de naționalism, spectacolul provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și vocea istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare prin care evenimentele unei lumi sfârtecate de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim.
Utilizând întreaga suprafață a uriașei scene a Sălii Mari, scenograful Cosmin Florea și echipa sa creează un spațiu de joc de o rară spectaculozitate, în acord cu viziunea regizorală. Iar întrebarea tulburătoare sub care se desfășoară evenimentele dramatice evocate în spectacol este una care, sfidând festivismele, obligă la o reflecție mai profundă: Cum ne raportăm noi, cei de azi, la compatrioții noștri de acum 100 de ani !??
Reflecție care se adresează unui public de toate vârstele.
„Modernitatea şi poezia unei scriituri susţin construcţia unui spectacol-poem tulburător, modern, vast, plin de detalii amănunţit elaborate, cu răbdare, dedicaţie şi pasiune, care te costă creându-l, jucându-l, privindu-l, care te provoacă să cercetezi implicat timpul şi spaţiul, cei o sută de ani, care îţi mişcă mintea şi sufletul să vibreze, să cureţe praful prejudecăţilor, al suficienţei, al ignoranţei chiar. (…) Axul moral al spectacolului este o dimensiune care m-a emoţionat enorm. Mi se pare miză majoră care dublează perfect toate ţesăturile acestei creaţii a timpului meu, o creaţie puternică, europeană, cu o tensiune care nu-mi dă pace”, scrie criticul Marina Constantinescu.
Regie, scenariu şi univers sonor: Radu Afrim
Scenografie: Cosmin Florea
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Video Mapping: Andrei Cozlac
Light design: Mircea Mitroi. Sound design: Călin Ţopa
În distribuţie: Alexandru Potocean, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea, Alexandra Sălceanu, Liviu Popa, Cristian Bota, Octavian Voina, Alexandru Chindriș, Andrei Atabay, Vlad Galer, Cosmin Ilie, Ciprian Valea, Silviu Mircescu, Flavia Giurgiu, George Olar, Tiberiu Enache, Bogdan Iacob Vlad Ionuț Popescu
Interprete: Lenuța și Teodora Purja
Sâmbătă 9 şi duminică 10 februarie, la orele 19:00, la Sala Mare
„Scrisoarea”
Un celebru text clasic, acum într-o adaptare liber-schimbistă şi o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume „caraghioază” şi „nifilistă” – copie fidelă a realităţii noastre – îşi nutreşte emoţiunile cu politică şi sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii şi faliţii ei.
O producţiune în care veţi întâlni persoane însemnate, vestiţi artişti ai scenelor bucureştene.
Aşa cum toate generaţiile au propria lor Scrisoare pierdută, Scrisoarea lui Mălăele poate deveni spectacolul nostru, al celor care, deşi am renunţat la răvăşele pentru blog, iscălim, cu acelaşi curaj nepieritor, „anonim”.
Un recent spectacol după I.L. Caragiale – o viziune personală a lui Horațiu Mălăele, care semnează și regia – montat pe scena Teatrului Național București aduce în actualitate și face vizibile, nu doar absurdul și mizeria vieții politice românești – nu de puține ori percepute cu simpatie și amuzament -, ci mai ales grotescul și urîtul acestei lumi. Un spectacol foarte plastic și antrenant. Cu accente expresioniste în scenografie, dar și în jocul actorilor. Cum nu am mai văzut un astfel de Caragiale (…)”, notează Bedros Horasangian
Regie: Horaţiu Mălăele
Scenografie: Maria Miu
Muzica: Răzvan Diaconu
Cu: Mircea Rusu, Horaţiu Mălăele, Marian Râlea, Mihai Calotă, Virgil Ogășanu, Marius Rizea, Eduard Adam, Mihai Constantin, Marcelo-S Cobzariu, Raluca Petra,Victoria Dicu, Cătălin Sterian, Popescu Alexandru, George Gologan, Mihai Bunea, Mihai Alexandru Petrea, Vasile Niculușcă
Figurație: Neculai Relu Stîngaciu
Sâmbătă 9 februarie, la ora 20:00, la Sala Studio
„Anonimul venețian”
Anonimul veneţian este un spectacol sensibil, profund, uneori ironic şi mereu emoţionant, după Anonimo veneziano de Giuseppe Berto
Ea şi El îşi trăiesc dragostea dincolo de vreme, într-o Veneţie a muzicii şi a frumuseţii eterne. Aici, iubirea înseamnă libertatea de a înfrunta zâmbind viaţa şi moartea deopotrivă.
O dramă romantică specială despre doi oameni care se reîntâlnesc pentru a-şi împlini povestea, rămasă neterminată. Fac asta într-un moment tulburător, când timpul pare că şi-a pierdut răbdarea, dar iubirea lor rămâne la fel de puternică şi de frumoasă, chiar şi acum, în apropierea ultimului act. Care pare să dureze cât o clipă… sau cât o viaţă.
„Spectacolul de faţă nu se vrea o demonstraţie, ci un exerciţiu cu vedere la public. Anonimul veneţian oferă pretextul unei astfel de abordări, iar Ilinca Goia şi Ioan Andrei Ionescu, doi actori foarte versaţi ai trupei Naţionalului, au curajul asumării lui până la capăt, au plăcerea jocului cu mijloacele simple, dar complicate, ale actorului”, afirmă Ion Caramitru, coordonatorul spectacolului
Ion Caramitru ilustrează teatral fiecare moment urmărind studiul exploatării profunde a capacității de trăire sinceră a actorilor pentru fiecare situație. Urmărește și consolidarea credibilă a relației dintre cei doi, dublată și prin dezvoltarea unui suspans al acțiunii. Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu sunt doi actori importanți ai Naționalului bucureștean și exercițiul lor de “studiu” este o reușită firească”.
Scenografie: Florilena PopescuFărcăşanu
Ilustrație muzicală: Vasile Manta
Spectacol realizat sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală Ion Sava
Duminică, 10 februarie, la ora 20:00, la Sala Atelier
„A fost odată în România”
Un spectacol în care cuvintele se amestecă cu pantomima, step-ul, muzica şi gag-ul rafinat.
A fost odată în România este o poveste cu oameni simpli puși în situații excepționale. Oameni obişnuiţi, care devin mari tocmai pentru că reușesc să supraviețuiască cu demnitate, dragoste sau umor marilor turbulențe în care îi aruncă istoria.
Un spectacol antrenant, provocator, plin de umor si nostalgie, despre cine am fost noi în acești 100 de ani. Ce am gândit, ce am visat, cum erau dragostea, râsul, durerea. O înșiruire de diapozitive colorate sau alb-negru reprezentând imagini din viața unor oameni din lumea de atunci și de azi. Și poate un răspuns pentru întrebările celor mai tineri dintre noi.
„A fost odată în România este un spectacol eveniment, transmite Marelui Public, cu mult tâlc, fără ostentație și artificii teatrale derizorii, emoție și bucuria satirei. Cei patru actori se transformă mereu în tipologii specifice epocii care susțin continuu, nuanțat, relații diverse, fiecare având un savuros moment special de expresivitate pentru timpul istoric. (…) Multe momente cu fină ironie concepute, stârnesc spontan aplauzele publicului, atenționează asupra efectelor istoriei asupra existenței omul simplu, pe care îl pot nemulțumi sau bucura, în viața de zi cu zi”, notează Ileana Lucaciu
Regie şi ilustraţie muzicală: Dragoș Huluba
Scenariu: Dragoș Huluba, Eduard Adam, Violeta Huluba
Light design: Sorin Vintilă
Cu: Ileana Olteanu, Eduard Adam, Violeta Huluba, Dragoș Huluba
Spectacol realizat sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală Ion Sava Duminică, 10 februarie, la ora 20:00 la Sala Pictura
Teatrul Naţional pentru copii
„Făt Frumos din Lacrimă”
Povestea lui Făt Frumos continuă la Teatrul Național pentru Copii Abracadabra.
Duminica trecută, în prima parte a celei mai frumoase povești românești, eroul nostru s-a luptat cu Muma Pădurii și împreună cu Ileana Sânziana s-au întors la castelul Împăratului, acum fratele de cruce a lui Făt Frumos din Lacrimă.
Aventurile viteazului continuă! Duminică, 10 februarie 2019, începând cu ora 11.00, în sala Media a Teatrului Național, sunteţi invitaţi să vă jucaţi de-a Teatrul.
Calul năzdrăvan al lui Făt Frumos, va zbura printre nori și îl va duce pe eroul nostru, la casa Genarului. Oare Făt Frumos îl va înfrunta pe Genar, „om mândru și sălbatic ce își petrece viața vânând în păduri batrâne”? Oare o va răpi pe fata acestuia?
Răspunsurile le veți afla dacă veniți la teatru!
În fiecare duminică, Magicianul Poveștilor, împreună cu asistenții săi, vă pregătesc o nouă poveste în premieră.
Voi, dragi copii, va trebui să vă înfrângeți teama și emoțiile, și urcând pe scenă, să deveniți eroii din povești!
Teatrul Naţional pentru Copii, proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, « înarmaţi » cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.
Înarmaţi cu multă fantezie şi poftă de joc, dar şi cu o recuzită neaşteptată, urcând pe scenă şi învingându-şi teama, micuţilor actori li se oferă şansa ca, la capătul premierei, să concureze pentru un rol special, erou de poveste. În lumea magică a teatrului şi a copilăriei, totul este permis. Poţi să lupţi cu forţele rele, ţinând în mână un balon pe post de sabie, şi să le învingi, pentru că la Teatrul Naţional pentru Copii Binele se triumfă întotdeauna prin luptă dreaptă.
Fiind vorba numai despre spectacole interactive, copiii trebuie să ştie că există câte un rol pentru fiecare dintre ei şi, odată cu evoluţia poveştii, apare şi şansa de a fi învingător. De-a lungul stagiunii, toţi copiii vor urca pe scenă şi vor deveni Eroi în nemuritoarele basme ale românilor.
Magicianul: Marian Râlea
Buna Poveştilor: Adina Cristescu
Clovnul: Florin Pârvu
Eroi de poveste: Copiii din public
Anda Caropol – o viață închinată teatrului
Cea mai nouă premieră a Teatrului Nottara este un spectacol omagial dedicat unei legende a teatrului românesc, Anda Caropol, a cărei viață este o adevărată declarație de dragoste închinată teatrului. Repetiția vieții mele, un text scris de Claudiu Sfirschi-Lăudat, în regia lui Alexandru Jitea, are premiera pe 14 februarie 2019, la ora 19:30, Sala George Constantin, și creionează un portret nostalgic al unei mari actrițe care și-a închinat cu devotament viața Teatrului Nottara timp de mai bine de jumătate de secol. O viață presărată cu roluri memorabile, cu întâlniri cu oameni de excepție, cu prietenii frumoase, dar și cu dezamăgiri și tristeți, toate însă având drept catalizator, drept far luminos scena teatrului.
Anda Caropol interpretează rolul unei actrițe ajunse la apusul carierei, prinse într-un joc al amintirilor ce o fac să fie ruptă de prezent și să rătăcească într-un trecut strălucitor, când era o stea pe scena teatrului, iar publicul o adora. Un spectacol unic în peisajul teatral românesc, Repetiția vieții mele este, în același timp, și un omagiu adus oamenilor din culise, celor care fac posibil miracolul ce apare odată cu ridicarea cortinei. Sunt puși astfel în lumina reflectoarelor și tehnicienii, cei care rămân alături de actriță chiar și atunci perioada ei de glorie a apus. Din distribuție fac parte, alături de Anda Caropol, actorii Ion Haiduc, Mircea Teodorescu, Alexandra Aga și tehnicienii Dana Popescu, Simona Bușoiu, Ioana Dănilă, Paula Ticovschi, Gheorghe Săbărel, Marius Negoiță, Paul Doanță, Robert Țâcu, Ramona Ursan.
Anda Caropol a absolvit în anul 1960 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, specializarea Arta actorului, la clasa profesorului A. Pop Marţian și, din 1964, s-a alăturat tinerei trupe a Teatrului Nottara, condus de Horia Lovinescu. A jucat alături de actori care au marcat o generație de aur a teatrului românesc: George Constantin, Liliana Tomescu, Ștefan Iordache, Ștefan Radof, Lucia Mureşan, Gilda Marinescu, Alexandru Repan, Ion Dichiseanu, Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu etc.
„Nu cred că anul 2019 îmi putea face un dar mai minunat decât acest spectacol. Un dar pentru care mulțumesc direcției, autorului, regizorului și, nu în ultimul rând, colegilor care mă înconjoară, cu aportul lor minunat la reușita lui. Ca un făcut, 2019 este și anul în care voi împlini 80 de ani. Mă rog la Dumnezeu să fiu sănătoasă ca să pot să joc cât mai mult acest spectacol pe care îl numesc cântecul meu de lebădă.” (Anda Caropol)
Vă invităm la o redescoperire emoționantă a uneia dintre actrițele cele mai dedicate, discrete, talentate, elegante și pline de candoare pe care teatrul românesc a avut norocul să le întâlnească.
Remember Horia Lovinescu la Cafeneaua lui Repi
Director al Teatrului Nottara peste două decenii, din 1960 și până la moartea lui, în 1983, dramaturgul Horia Lovinescu, va fi comemorat de echipa Teatrului Nottara, printr-un eveniment special, în cadrul Cafenelei lui Repi, în data de 9 februarie, de la ora 19.00, în CaféNott.
Spectacolul-lectură, Patima fără sfârșit, prezentat de Alexandru Repan, care semnează şi regia, îi are în distribuție pe: Cristina Juncu, Anda Caropol, Raluca Gheorghiu, Răzvan Bănică, Alexandru Mike Gheorghiu, Cristian Nicolaie, Filip Ristovski și Alexandru Repan. La pian: George Calofir.
La 42 de ani de când Patima fără sfârșit, cu subtitlul Sângele, a avut premiera absolută, în luna februarie a anului 1977, cu Alexandru Repan în extraordinarul rol al Hoinarului, piesa va fi prezentată acum în fața publicului, într-o nouă lectură.
Textul este o dramă istorică, împletită cu o dramă de familie, ce se încadrează în contextul evenimentelor dedicate Centenarului, urmărind povestea a patru generații succesive de eroi cu numele Andrei Dumșa, a căror existență se leagă de lupta pentru întregirea României. Povestea surprinde însă un moment din existența familiei baronului Mailat, român de origine, dar care face parte din marea aristocrație maghiară, și se desfășoară la anul 1877. Iubiri secrete, drame născute din pasiune neînfrânată, o familie în care căsătoriile sunt aranjate și tainele vechi sunt bine păstrate, toate se împletesc într-o istorie seducătoare, ce s-ar putea rezuma simplu: un tânăr de familie nobilă, ultimul descendent al familiei Mailat, pe nume Andrei, născut dintr-o relație obscură și înfiat de bunicul lui, marele baron, se opune căsătoriei sortite lui încă din copilărie, cu tânăra Irene, a cărei zestre o recomandă întru totul. Dragostea pe care i-o poartă însă unei alte fete, Mara, servitoare în casa baronului, va răsturna tabuuri și va schimba destinul tuturor, până la ultimul descendent al familiei, care va muri pe front, în anul 1944, cu el stingându-se pentru totdeauna acest nume.
Horia Lovinescu nu se trădează pe sine în acest text, construind personaje în care-și dovedește tradiția de dramaturg-psiholog, fin analist al sentimentelor, un creator de caractere interesante și complicate, fermecătoare și pline de profunzimi.
One-man show-ul „Mihăiță. Reconstituirea unei vieți”, în premieră la „Teatrul de Comedie”
Vineri 8 februarie, la ora 19.30, sunteţi invitaţi la Sala Studio la One-man show-ul Mihăiță. Reconstituirea unei vieți, care rememorează momentele definitorii ale biografiei marelui actor, după împlinirea a 70 de ani. Spectacolul are la bază, printre sutele de amintiri și de imagini din arhiva personală a lui George Mihăiță, lucrarea Doinei Papp, cu același titlu, apărută în 2018 la editura Tracus Arte.
„Este un spectacol special pentru o seară specială. O oră și…, în care îmi rememorez viața, fără cosmetizări, rămânând în fața publicului cel care sunt de fapt: George Mihăiță, actorul de film și de teatru, iubitorul de poezie, tatăl, cel care a creat o revistă pentru adolescenți…, omul sincer din spatele rolurilor, cel care spune o poveste în cuvinte și imagini. O poveste care îi va motiva pe mulți să caute în ei înșiși resursele pentru a crește, pentru a se dezvolta.
Vă rog să-mi permiteți să închei aceste rânduri cu remarca lui Victor Ioan Frunză: «Un spectacol memorabil!»”, mărturiseşte George Mihăiță. Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Teatrul de Comedie
