Cocteau, Moravia, Sagan, Nourissier şi Bernard Frank au scris despre ea. Actriţa transformată de Roger Vadim în sex-simbol, tornada blondă care invitată de generalul De Gaulle a sosit la Palatul Elysée îmbrăcată în pantaloni de husar şi vestă cu bandemburguri, cea care se plângea că este hărţuită de presă, dar l-a ales ca naş al fiului său pe Pierre Lazareff, patronul publicaţiei „France Soir”, are acum o nouă biografie, „Brigitte Bardot plein la vue”, semnată de Marie-Dominique Lelièvre, apărută la Flammarion.
Sinceră şi dezinvoltă, Brigitte Bardot a fost o femeie liberă înainte ca expresia să devină curentă. În volum se află şi o listă de două pagini a amanţilor şi a soţilor ei, Roger Vadim, Jacques Charrier, Gunter Sachs, pe care actriţa i-a părăsit fie pentru că n-o mai interesau, fie pentru că apăruse altcineva. Excepţie face Bernard d’Ormale, actualul ei soţ.
Acest personaj adulat nu numai de o generaţie a încercat totul. S-a căsătorit de un 14 iulie la Las Vegas, a înregistrat „Je t’aime moi non plus” pentru a-l fae gelos pe Gunther Sachs, omul de afaceri, fotograful, sportivul miliardar care, pentru a o cuceri, i-a oferit bijuterii de la „Cartier” şi a aruncat din elicopter sute de trandafiri deasupra vilei „La Madrague”, celebra proprietate cumpărată de Bardot la Saint-Tropez, trăgând cu un Winchester pentru a stinge luminile din grădină. „La Madrague” a fost, de altfel, scena unor petreceri grandioase care ţineau prima pagină a ziarelor pariziene. Erau acolo Sacha Distel, Alain Delon, Jean-Paul Belmondo, Manitas de Plata, pentru a enumera numai câţiva. Proprietatea aparţine acum „Fundaţiei Brigitte Bardot”, dar a devenit un punct de neocolit al traseelor turistice. Actriţa a cântat vila în melodia cu acelaşi nume, în 1963.
Pentru a o convinge să participe la filmul „Mepris”, Godard a mers în mâini. A acceptat, dar relaţiile în timpul filmărilor n-au fost chiar cordiale. Secvenţa de început a filmului, în care Michel Piccoli enumeră toate părţile corpului partenerei sale, rămâne însă antologică.
Strălucitoare pe ecran, Brigitte este pălmuită aproape în toate filmele. Chiar dacă au existat voci care au considerat-o proastă şi care s-au îndoit de talentul ei, Bardot a fost tot timpul în primul plan, fără niciun efort. A refuzat pelicule ce promiteau un succes sigur, ca „L’Affaire Thomas Crown” şi „În serviciul Majestăţii Sale”, declarând: „Filmele cu James Bond mi se par excelente, dar fără mine. Doar dacă sunt lăsată să interpretez rolul Bond”.
De fapt, visul ei a fost mai puţin cinematograful. Ar fi vrut să devină dansatoare. De aici veneau ţinuta ei impecabilă, mersul de regină.
Brigitte Bardot la La Madrague
A vrut totul şi a avut totul. A jucat în „Invitaţie la castel” de Jean Anouilh, a dansat cu Dario Moreno, a lansat moda muschetar, a condus un Harley-Davidson, a purtat bereta lui Bonnie Parker, propunând, în 1968, împreună cu Serge Gainsbourg, versiunea romantică a maleficului cuplu în cântecul „Bonnie and Clyde”.
Jeanne Moreau, care i-a dat replica în „Viva Maria”, afirma: „Să o priveşti mergând e ca şi cum ai asculta o muzică rafinată”. În jurul lui Brigitte Bardot se aduna toată lumea, inclusiv playboys şi profitori. Adversară a conformismului, a dus o existenţă dezlănţuită, şi-a urmat întotdeauna deciziile, ajungând, de exemplu, să-şi vândă lucrurile la licitaţie pentru a-şi crea fundaţia. „Mi-am oferit tinereţea şi frumuseţea oamenilor, îmi ofer acum înţelepciunea şi experienţa, cea mai bună parte din mine, animalelor”. Fotografia ei de pe coperta unui număr din „Paris Match”, cu un pui de focă în braţe, a cucerit publicul.
În 6 iunie 1973, Brigitte Bardot şi-a anunţat retragerea din cinema şi şi-a respectat decizia. Marie-Dominique Lelièvre revine asupra vieţii ieşite din comun a acestei „nepoate a lui Colette, mai mult decât verişoară a lui Jayne Mansfield”.
Autoarea, jurnalistă, îşi mărturiseşte admiraţia pentru „cariera, îndrăzneala şi curajul” acestui personaj, „mai complex decât Sagan, Gainsbourg sau Saint Laurent”. Din punctul ei de vedere, Bardot a fost prea devreme prinsă în plasa celebrităţii. „Dintr-o carieră devorantă s-a salvat cât mai bine posibil. Ura pentru specia umană este un antidot. Ea are toate defectele şi toate virtuţile francezilor. … Sub influenţa ei, moravurile şi legea evoluează”, scrie jurnalista, conchizând: „Bardot este o regină. Poate fi neglijată, dar nu detronată”.
