Autorităţile din oraşul olandez Maastricht urmăresc să interzică vânzarea drogurilor uşoare străinilor, pentru a stăvili „turismul drogurilor” şi criminalitatea asociată cu acesta.
Dacă măsura va fi pusă în aplicare, se va crea un precedent pentru oraşele olandeze din zona de frontieră, spre nefericirea turiştilor. Speranţa patronilor de cafenele în care se vând marijuana şi haşiş stă în libertatea de circulaţie, pe care legea prohibitivă ar încălca-o. Yves Bot, avocat la Curtea Europeană de Justiţie, consideră însă că „narcoticele, inclusiv canabisul, nu sunt bunuri obişnuite şi vânzarea lor nu poate beneficia de libertatea de mişcare garantată de legislaţia europeană”.
Mulţi olandezi deplâng faptul că, pe lângă comerţul legal cu droguri uşoare, ţara lor a devenit o atracţie pentru traficanţii de droguri puternice şi chiar un teatru de luptă între grupările rivale. Recent, Maastrichtul a fost scena unor schimburi de focuri în care a fost implicat un asasin plătit din Bulgaria. În Olanda a început să se cultive canabis, pentru că legea nu stabileşte de unde poate proveni planta care se vinde în cafenelele specializate. Această afacere a ajuns la circa două miliarde de dolari anual, în ea fiind tot mai des implicată crima organizată.
Olandezii din oraşele de frontieră critică Germania, Belgia sau Franţa pentru că tolerează consumul de droguri uşoare, nu însă şi vânzarea lor, astfel încât amatorii vin în Olanda. Numărul cafenelelor în care se vând droguri a scăzut de la 1.500 la 700, însă majoritatea olandezilor sunt în favoarea menţinerii lor, măcar pentru miile de locuri de muncă pe care le oferă şi pentru cele 450 de milioane de euro pe care le plătesc sub formă de impozite.
